TuDormeai Cand Eu Calatoream

Irkut River Rafting with Baikal Adventure

08:00 | Posted by totoeskhoo

Am inceput excursia de trei zile planificata prin Baikal Adventure, o agentie locala. Au venit direct la hostel, am mers cu o dubita 150km in amontele raului Irkut, de unde avea sa inceapa toata excursia. Pe scurt, planul era:
- day 1 - lunch / rafting / set camp / drink / sleep
- day 2 - breakfast / rafting / lunch / rafting / set camp / drink / sleep
- day 3 - breakfast / rafting / lunch / city / game over

Si asa a si iesit! A fost superb - am mers cu barca downstream 100km per total, trecand in total prin 8 zone cu curenti mai rapizi. Traseul raului Irkut este fix prin pustietate sau prin Pulaharia, cum ar spune unii :). Ei descriau 'no signs of human activity' si chiar asa a fost. Pe toata durata excursiei am vazut de doua sau trei ori oameni pe mal.

Ghidul nostru pe tot parcursul a fost un baiat de 24 de ani, Dima, care parea foarte experimentat asa, un fel de frate al codrului descurcaret asa cu barca, cu facut focul, adunat lemne, cu abordatul curentilor din rau, etc. Vorbea engleza foarte bine si ne-am tot conversat astea trei zile, suficient cat sa stiu tot ce e esential despre cultura si modul rusesc de viata; de exemplu in Rusia Craciunul e pe 7 ianuarie - how 'bout that?

Vremea a fost pe sistem 'una calda/una rece' - ziua1 soare pana la capat, in cursul noptii a inceput ploaia care a durat pana a doua seara. Deci o zi intreaga am dat la vasle si am stat in barca pe o ploaie care nu se mai oprea, combinata cu valurile care oricum ne udau - am fost ud pana la os, literally. La un moment dat ma uitam la maini si credeam ca imi cad unghiile, atat de incretita aveam pielea. In fine, ca si peisaje - speechless! Superb! Si pe soare, si pe ploaie, combinate cu o liniste ca'n desert - seara si noaptea se aude decat cate un lemn care trosnea in foc. The perfect retreat.

Gettin' to the drop-off point

Lunch break la Baikal

Cu cea mai buna prietena a mea - mereu ma iubeste si sarutul ei e cel mai dulce :)

mmm .. legume cu maioneza, aparent un dish foarte apreciat in mother Russia

Bear Grylls a invatat tot ce stie de la mine

Uneori mai rapis, alteori ca'n cada, Irkut River

Ghidul si ocrotitorul nostru, Dima

@ Camp 1

Uscatorul de haine

Siberian sunset

Dupa o zi de impins vasla, it looks yummy

Irkut River Grand Plaza 5* Deluxe apartments

Am pus-o de-un ceai

Rowin' down the river

And the finish line, about 100km later

Acum sunt in Mongolia (dupa lungi peripetii), intr-un tur de 8 zile prin tara. Voi reveni cu poze si impresii!

Read Users' Comments (2)

Irkutsk & Baikal walk-around

02:15 | Posted by totoeskhoo

Irkutsk este unul din cele mai mare orase de pe ruta trans-siberiana, in apropeire de Baikal, cel mai adanc lac din lume. Pe langa ca e cel mai adanc, nu vezi celalalt mal cu ochiul liber - it's huge, parca esti la mare; de altfel, rusii considera Baikalul ca fiind marea lor in putinele luni cu vreme propice. Din cate am inteles vara inseamna in jurul a 30-35 grade iar iarna -20 e cald, -30 ar fi ok :) Orasul este la 5.100 KM de Moscova (adica 4 zile cu trenul) si are aproape 600.000 de locuitori.

Fiind o zona muntoasa foarte frumoasa, sunt foarte multe agentii locale care ofera fel si fel de tururi custom made - trekking, mountain biking, rafting pe unul din multele rauri locale, etc - pe timp de vara, iarna cea mai populara distractie fiind dog-sledding!

Am avut o zi de petrecut in Irkutsk, deoarece agentia intelesese ca turul nostru incepe cu o zi mai tarziu, asa ca am sarit intr-un minibus cu directia Litvskaya, cel mai apropiat orasel la marginea lacului - ~60km - 100 ruble/2.5 EUR. Am prins vreme bune asa ca ne-am pus pe facut poze; am mancat, baut, fumat o tigara pe malul lacului si am intins-o.

Lake Baikal 2010

Asta a fost toata baia in lac pentru ca dupa 10 secunde nu-mi mai simteam talpa de rece

Rusia e o tara destul de greu de vizitat pentru ca toate sunt scrise in limba rusa peste tot, fara exceptii, ca si cum limba engleza ar avea ciuma bubonica si nu cumva sa se molipseasca. Ar fi ok daca ar fi macar o persoana din 50 care sa o rupa si pe engleza. Nu am jucat mima la munte cat am mimat diverse chestii in Rusia :)
Masinile sunt 80% de productie japoneza, second sau third hand, cam cum eram noi cu nemtii. Asa ca 80% din masinile de pe strazi sunt Toyota, Mazda, Honda sau Suzuki si au volanul pe partea dreapta. Si sunt niste jafuri poluante. Restul 20% il constituie eterna si nemuritoarea Lada plus masini noi pentru cei care-si permit.

Sa dau si cateva preturi locale:
- 1 litru benzina - 25 ruble / 0.60 EUR
- 2 litri esenta vietii / licoarea eternei tinereti - 80 ruble / 2 EUR
- 1 pachet tigari Parliament - 60 ruble / 1.5 EUR (daca stiam nu ma caram cu doua cartuse)
- salariul minim - aprox. 260 EUR
- bilet avion Irkutsk - Moscova - salariul pe o luna
- 1 bilet tramvai - 10 ruble - 0.25 EUR

Rusia fiind cea mai mare tara din lume, social vorbind treburile stau putin altfel decat la noi. Moscovitii nu prea calatoresc pana la Irkutsk si nici viceversa, pentru ca avionul e 'very expensive' si trenul face 4 zile dus, tot atat intors. Deci e cam fiecare cu a ma-sii, unde te-ai nascut, pe acolo stai toata viata.

Fauna locala

Outside Irkutsk military museum - in Rusia armata este obligatorie - 2 ani daca nu ai facultate, un an cu facultate, super oferta

O lista cu atributele mele in lb. rusa, le-as si traduce, dar nr. 7 e 'modest' si nu-mi permit

Angara - raul care trece prin Irkutsk

Writing to you people!

Read Users' Comments (2)

Te duc / te-aduc part 2 – Glasul rotilor de tren

10:04 | Posted by totoeskhoo

18.07 Si ne-am urcat in tren, Moscova-Irkutsk, in fata fiind patru zile si patru nopti pe faimosul transiberian. Noapte, 00:20 deja, ne aratam biletele si pasapoartele la provodnikul de vagon care ne da unda verde si da-i inainte. Nu stiu cati dintre voi ati vazut Prison Break – inceputul sezonului 3, cand Michael este inchis la inchisoarea Sona din America de Sud, si intra el acolo saracutul baiat spalat, citit, cult, amuzant, chipes, marinimos, generos, capabil intr-o gloata intunecata si sufocanta plina de oameni transpirati care tipau si isi duceau zilele in durerea lor acolo, in suc propriu. Ei bine exact asa a fost primul contact cu transiberianul pentru noi/mine, tot asa avea sa fie pentru vreo 4 ore. Now that’s culture-shock!

First contact: sufocant de cald! Vagonul, asa ca orice alt vagon, are geamuri care se deschid pentru a facilita miscarea aerului. Ei bine, se deschid toate geamurile, in afara de separeul alocat noua. Yaaaay! Omagaaa!! Cum o sa-mi petrec urmatoarele 4 zile si nopti aici, I gotta leave this place. Evident ne-a apucat panica dar am realizat repede ca nu prea e cale de iesire. Transiberian am vrut, cu transiberianul mergem! Am facut si un mic filmulet chiar atunci in acele clipe de groaza de unde reies mai fidel emotiile noastre. Lumea din jur parea foarte calma si ok, ca si cum ar gandi ‘wtf is wrong with these foreigners?’

In fine, e incredibil ce contrast este intre primul contact cu acest mijloc de transport considerat artera vitala a Rusiei si impresiile generate de experientele ce au sa urmeze. Cateva ore dupa imbarcare s-au stins si luminile si am ramas intr-un semi-crepuscul cu saltelele puse pe pat, cearsafuri curate, fete de perna, toate curate, etc. Noi stiam ca se socializeaza ad-hoc in acest tren, dar cand un nene s-a pus in patul uneia din Mirunele cu care calatoresc (langa ea, practic) si si-a instalat cana cu ceai pe masa noastra eram ‘oooook .. just play it cool like nothing’s wrong in this picture’  Dupa plecarea trenului se mai misca putin aerul prin vagon, dar nu era mare diferenta, caci geamul la care am nimerit biletele nu se deschide! Dupa vreo 2 ore am pus capul jos si nu stiam daca adorm sau lesin – déjà imi treceau tot felul de scenarii prin cap.

E oarecum normal ca in atatea zile sa socializezi cu cei din tren, cel putin din acelasi vagon. Noi am avut noroc ca in separeul de 4 paturi eram noi 3 si inca un baiat rus, Kostea, care studia din cand in cand la Dresda si stia germana ft. bine, o rupea pe engleza binisor. Cu el ne-am conversat, fumat, jucat carti, l-am pus sa ne traduca niste chestii in chirilice pentru cele ce urmeaza pana la Yekaterinburg, unde a coborat. Ca un mare organizator ce sunt, de fel, din nou nu am luat la mine nici macar un pliculet de cafea instant. Pe partea de alimente – 4 zile – hmm, asta ar insemna .. 6 supe instant, doua cutii de pate si o paine feliata luate pe fuga dintr-o alimentara moscovita. Day 1 – dau sa ma infig intr-un pate de ficat – deschid cutia, pluteau niste bobite maro in sucul lasat la suprafata, iar pateul in sine avea niste pete purpurii, not exactly yummy. Eu l-am denumit pateu cu sida, Miruna spunea ca e ok si ca alea ar fi nuci (pateu cu nuci?) – asa ca am l-am aruncat la gunoi si m-am decis sa ajung la Irkutsk piele si os .

Cu cafeaua am rezolvat, vinde provodnitsa vagonului cu 10 ruble cafeaua, adica vreo 0.25 euro. Totodata trenul opreste prin gari, uneori cate 15-20 min., suficient cat sa coboram sa cumparam una-alta asa ca nu cred ca voi ajunge la ultima gaura de la curea pana la urma.

19.07 – Day 2 pe transiberian – m-am trezit dintr-un adanc somn, asa ca frumoasa din padure, déjà plutind aer proaspat si rece prin vagon. Toata lumea parea mult mai organizata, fiecare facandu-si culcusul si aranjandu-si bunurile in felul sau. Era altceva! Amicul Kostea m-a indrumat spre cafea de la provodnitsa (o blonda … frumoasa) si déjà eram alt om. Pe masura ce avansam se simte racoarea si asteptam peisajele mai de Doamne-ajuta, caci pana acum am avut padure stanga-dreapta, nu tocmai spectaculos. A coborat amicul Kostea care ocupa unul din paturile de deasupra la Yekaterinsburg iar in locul sau a urcat un nene de vreo 200kg cu barba care n-a scos o vorba. S-a dus in alt vagon pana pe la 22:00 cand s-a intors duhnind a bautura, s-a descaltat si a escaladat masuta spre patul sau. Pute ingrozitor, mai ales dup ace s-a descaltat.

oi avem supa instant si ziceam ca daca e nevoie de niste otet putem sa-I stoarcem discret o soseta. Stateam cu tovarasele de drum si radeam de el, hihi haha, la un moment dat zicem ‘frate poate pica asta din pat, ne face toate lucrurile praf .. sau poate vomita! Doamne, cum ar fi sa vomite?!’ – nu trec nici 20 de secunde ca ‘micutzu’, asa cum l-am poreclit, se intoarce pe o parte si da la boboci fix pe masa noastra si pe patul de sub el, pe mana uneia din Mirune! Era asa o voma rosie cu impuritati, n-am stat prea mult sa identificam ce bause. Am chemat provodnikul care a incercat fara succes sa-l trezeasca, i-a sters din voma si ne-a dat un cearsaf de pus pe masa, in caz de recidiva. Ah, am zis ca putea ingrozitor? Hahahahaha Now this is 3rd class baby! Cel putin am primit toata compasiunea celor din vagon. Din tot trenul asta a nimerit fix la noi in patul liber de deasupra!

20.07 – Day 3 pe tren spre Irkutsk, getting pretty boring. Mai e o noapte de petrecut aici si incepe excursia de rafting/camping de trei zile la Baikal.
Acum ramane de vazut, caci o tanti profesoara de engleza de mai incolo ne zice ca apa Baikalului e bocna si inca nu se poate face baie in cel mai adanc lac din lume, pe cand noile mele prietene rusoaice cu un vagon mai incolo se duc special la Irkutsk cu costumul de baie si periuta de dinti ca sa faca baie. Fel si fel de scenarii. Ne-a zis Imperator ca nu prea o sa avem ce vedea pe geam si acum spre finalul calatoriei tind sa-i dau dreptate. Destul de dezamagitor, in sensul ca trenul nu merge, cum te-ai fi asteptat, prin salbaticie cu ditamai copacii stanga-dreapta, ci prin zone destul de populate, boscheti si copaci normali, un fel de bucuresti-ploiesti inmultit cu 120. Asa ca raman cu o calatorie cu trenul sa-i zicem initiatica, un drum feroviar destul de confortabil in care ai timp sa te gandesti la una, la alta, la ce-o sa faci in continuare. Uitandu-ma la oamenii din jur, la un moment dat nu am cum sa nu ma intreb oare ce o face fiecare, unde se duce si de ce, ce asteptari are, ce sperante si ce rezolva pierzand 4 zile din viata pe tren.

Cu o parte am intrat in vorba, cel putin cu cei din vagonul nostru – stim aproape toti unde se duc si de unde vin, cu ce se ocupa, etc. Sincer noi ne asteptam sa fie mai multi turisti straini in tren, insa nu e deloc asa. Suntem cam singurii si toti se intreaba ce cautam la platskartny/clasa a 3-a, mai ales dupa experienta cu ‘micutzu’. In fine, am studiat toate ghidurile pe care le avem la noi, am recalculat fel si fel de rute posibile in continuare, am mancat ultimele frimituri, facut ultimul pseudo-dus – inainte cu povestea!

Provodnitsa vagonului pe timp de zi - daca nu i-a plaut cartea, na ..

La o tigara cu Viktor, colegu de vis-a-vis care mergea pana la mama dracu' la Vladivostock

Culoarul principal

Aia e! Vladivostock - Moskva

Fiecare cu a ma'sii

Limuzina trasa la peron

Sleepin' like a baby - 4 days'n'nights - buc-brasov e acum a walk in the park!

Read Users' Comments (1)comentarii

Salutari din Moscova!

09:23 | Posted by totoeskhoo

17.07 (s-a stricat cardul de memorie, so adio multe poze Moscova pt moment)

E destul de nasol sa prinzi Moscova intr-o Sambata pentru ca strazile par pustii. Am apucat totusi, avand ragaz de o zi pana la continuarea odiseei ceferistice, sa vedem Piata Rosie cu catedrala Sf. Vasile si palatul Kremlin. Dadusem un telefon in prealabil dar Vladimir mi-a zis ca are antrenament la judo si Dimitri a dat-o in diverse ca are nu stiu ce proiecte de lege de analizat. In fine, ne-am descurcat si fara ei.

TNT Hostel Moscova – ar trebui sa aiba propria rubrica in buletinele meteo. Este pur si simplu cel mai fierbinte loc in care am fost vreodata. Daca ati gatit vreodata ceva la cuptor, stiti atunci cand deschideti usa sa verificati haleala? Eh, exact asa se simte cand deschizi usa hostelului – infernal de cald. Nu m-am pus pe cantar, dar sigur am pierdut vreo 2 kg dormind acolo. In fine, in rest – ca la hostel – lume foarte sociabila si deschisa, am schimbat id-uri de facebook (eu am dat carti de vizita, ca deh, am!) cu Alex din NY care studia/locuia de 1 an in Moscova si hostelul era casa lui, cu Vittorio din Torino care venise tocmai din Italia ca sa se vada cu iubita lui (apropos, a venit cu trenul din Viena, povestea el – trecand prin Cehoslovacia J ), cu Sara din Madrid care era exchange student la medicina, si cu Radisha din Novi Sad/Serbia, care a aparut el la tigara si mi-a suflat-o pe Sara tocmai cand eram eu mai sarmant si interesant.

Tudor Navigator, modelul nou

in spatele unei GRASE la Makdonalds

Stairway to heaven la metrou

Imi faceam patul pt 2 zile

In fine, ajungem noaptea 11:30 la una din cele 7 gari ale Moscovei, sub indrumarea si obladuirea simtului orientativo-organizatoric deosebit al Mirunei. Aparent sunt doua gari intr-una singura – o nebunie! Lume agitata peste tot, panouri cu plecari/sosiri in rusa (deci inutile), un mic haos organizat, accentuat de faptul ca era bezna afara si gara e slab luminata. Ma rog, ruseste asa. Stiind ca ne asteapta 4 zile pe tren si ca pe segmentul Buc-Moscova cam ramasesem fara apa in doua zile, trebuia sa facem plinul la bidoane de apa, respectiv Pepsi/Cola – fiecare cu a ma-sii. In aceeasi graba, agera, sprintena si iute la orientare, Miruna scoate biletele si intreaba un nene in uniforma aratandu-I biletele ‘where is this?’ Nenea respectiv opreste un alt nene, mai tanar, in aceeasi uniforma; a turuit el in rusa, se mai uita pe bilet, mai turuia in rusa uitandu-se la noi asteptand probabil reactii/aprobari. In cele din urma ne unim gandurile cu ale lui si prin puterea mintii intelegem ca vrea sa-l urmam. Zis si facut, ne-a dus fix pana la peronul bun, slava D-lui. Tovarasele mele de drum nu cred, dar eu zic ca am economisit mult timp, am fi stat sa cautam peronul un milliard de ani lumina.

Inspectam pozele ce aveau sa moara

Catedrala Sf. Vasile din Piata Rosie

Un mic fapt divers despre traveling la rusi – daca aveti de gand sa mergeti vreodata in Rusia, fie invatati un minim de caractere chirilice, fie invatati niste fraze de baza. Noi nu stim nici pe una, nici pe alta. De cand am ajuns ne intelegem prin semne si pseudo-zambete cu vanzatori si alti diversi nene/tanti. La un moment dat eram pregatit sa-mi fac un carton pe care sa scrie in rusa ‘surdo-mut, aveti rabdare’ J. Rusii sunt, surprinzator, super extra mega deschisi cand ii abordezi. O singura problema insa – atunci cand stiu engleza, habar nu au sa-ti zica ce te intereseaza pe tine, iar cand nu stiu o boaba engleza, stiu tot ceea ce te intereseaza sa afli, doar ca 100% in rusa. Strazile sunt trecute numai in chirilice pe placute, majoritatea hartilor sunt, de asemenea, editate in chirilice, deci word of advice: learn the basics.

Partea trista este ca a murit cardul de memorie al principalului aparat foto, drept urmare adio tuturor pozelor mele din Moscova. Sper sa le recuperez candva de-a lungul excursiei in vreun centru specializat, pana atunci o sa va arat ce am recuperat de pe alt aparat.

Asa ia sfarsit episodul Moscova, pe un peron semi-luminat, urcandu-ne in tren spre Irkutsk. Si ce tren. Dar ce tren. Dar ce senzatii. To be continued …

Moscow Finale - peronul de Vladivostock

Read Users' Comments (1)comentarii

Te duc / Te-aduc part 1

14:41 | Posted by totoeskhoo

15.07

Baiat vrednic si prevazator din fire, trenul plecand la 06:25, la ora 05:45 eram in gara – in caz ca am uitat ceva acasa si imi aduc apoteotic aminte, sa am timp sa ma intorc. Nu a fost cazul, si ca sa fie treaba treaba, trenul a plecat cu o ora si jumatate intarziere, venind de la Sofia.

Linia 10 – vagonul 10, o adunatura de chinezi, rusi, ucrainieni si trei romani, singurii din vagon aparent. In vagon toate instructiunile sunt scrise in rusa, toate notele explicative care te-ar putea interesa (prize de ex.), chiar si responsabilul de vagon caruia i-am dezlegat eu numele scris in chirilic, Anatoli, 100% Russian. Prevad ca vor fi doua zile pana la Moscova in care comunicarea nonverbala va fi folosita intr-un mare fel, asa cum a fost chiar cazul in cele ce urmeaza.

Compartimentul in care sunt are 4 cusete. Nenea Anatoli ne-a dat cate un set cu fete de perna, cearsafuri, pilota, sunt perne si saltele la discretie. Una peste alta, e foarte greu sa stai in cur pe o suprafata care te trage parca la somn, iar daca te-ai pus la orizontala, sweet dreams! Mai ales ca trenul te leagana stanga-dreapta like a baby. E incredibil cat de bine si profund dormim in trenul acesta. Eat your heart out IKEA!

In vremuri de razboi si discordie, pentru a nu permite inamicului penetrarea teritoriilor pe cai ferate, Uniunea Sovietica (inclusiv toate teritoriile din vremurile-I de glorie) avea liniile ferate mai departate una de cealalta. Uniunea Sovietica s-a dus, inamicii au disparut, liniile departate au ramas. Asta inseamna ca la intrarea in Rep. Moldova, putin dupa Ungheni, ia ghiciti cine a stat doua ore atarnat de-o macara si niste cricuri hidraulice in timp ce o gasca de moldoveni sprinteni semi-drojdieri marea encarsamentul rotilor. Ei bine, in timp ce nu se deplaseaza, nu este nici aer conditionat in vagoane, asadar m-am simtit ca un pui la KFC having a bad day at work, haha. Puteam sa stau pe-afara si sa fumez la umbra garii in tot acest rastimp, imi explicase un nene in RusGleza ca pot sa ies sa fumez, dar am fix o ora – ‘you get one hour, here in an hour, train station or train leaving’. A sunat atat de bine ‘train leaving’ incat am fumat repede o tigara si hop in tren la loc, cine stie ce vroia de fapt Vladimir asta sa exprime .. ma si vedeam pe jos in drum spre bucuresti cu coada intre picioare.

Prima noapte a fost tulburata de fel si fel de agenti vamali, ba moldoveni, ba ucrainieni, la un moment dat unu era roman .. déjà eram in ‘La Tiganci’, intrasem intr-o dimensiune de Eliade pentru ca atipeam atat de puternic si cand ti-e visul mai drag (acum ca am si la ce/cine visa:) ) o mare ceafa de rusnac rupe usa ‘passport, visa, declaration for narcotics, u have any guns, drugs, alcohol’. Nu ne-a cautat nimeni in bagaje, desi la un moment dat era un nene care avea intentia; probabil ca ne-a citit psicologic asa cum l-a invatat pe el scoala vietii si s-a ginit ca nu sunt traficant de nici o culoare.

Contrar parerilor multimii, baia e foarte curata si intretinuta si se poate face chiar si dus inauntru, am vazut ce arata a un fel de scurgere, so there you go. Pe jos de-a lungul trenului sunt covorase persane, pe holuri cat si in compartimente. La fel, caracteristic trenurilor rusesti, fiecare vagon are un rezervor cu apa fiarta pentru ceai/cafea etc. Acum, la 7 dimineata prin Ucraina cand scriu asta, ar fi fost excelent daca printre toate rahaturile inutile din rucsac as fi bagat si niste plicuri de 3in1. Ma duc la chinezi sa vad poate tocmesc juma’ de cutie de alune felix pe un ness.

16.07

Am intrat in Rusia! Drumul pana la Moscova vazut din tren pe fereastra e destul de boring, aceeasi copaci stanga dreapta ca si la noi, cu cate-o casa taraneasca si o sera razleta. Abia dupa moscova incepe seria de peisaje marca Siberia. Am ramas decat eu si inca un compartiment din vagon ocupat, deci mi s-au cam terminat optiunile de barter. Bucurie mare insa, tocmai au mai alaturat 3 vagoane, din care unul este vagon restaurant. Oh, joy!

Am intrat in sus-numitul vagon, sa-i zicem al sperantei – un nene gras in maieu statea la o masa cu o scrumiera in fata lui plina de chistoace. Mi s-a luminat fata instant, yes!! In fine voi putea sa stau la masa si sa fumez o tigara cu cafea, yummy. Ma duc spre ‘bar’ – nimeni. Asta ma intreaba ceva in rusa si ii raspund ‘coffee/cafea/caffe?’ ‘NIET caffe’ .. yaay … Eh, asta e, niet caffe – o fi vreun brand nou hahaha. Macar nu mai trebuie sa stau pe vine la veceu gata sa sting tigara la bataile usii cu frica’n san. Scot pachetul, dau sa aprind si sare nenea asta in maieu ca ars ‘niet niet! Verboten!’ E bine ca stie si nemteste, imi arata cu degetul spre semnul de fumatul interzis .. cu scrumiera plina de chistoace fumegande. E ca si cum ai fi high pe cocaina si ii arati drogatului semnul cu o seringa taiata cu rosu, cand in fata ta zac seringile. In fine, i-am aratat eu lui, am nenorocit baia de tigari, bwuhahaha! Fraier, l-as fi putut omeni in 4 valute and I tip very well! Anyway.. am fumat 3 tigari jumate in cele 36 de ore de cand sunt in tren spre Moscova si probabil mai comit inca jumate, sa fie 4 in total.

16.07 - 1 noaptea ora locala :) - dupa o scurta balaureala prin metrou si o putin mai lunga balaureala intreband politisti pe unde e strada hostelului nostru, am reusit sa ma si cazez, la TNT Hostel - intr-un dormitor de 12, cu Vittorio din Torino si Aleksa din Polonia, my two new hostel buddies. Am aflat mai nou ca daca la noi acasa e clima temperat continentala (stiti voi, ca la geografie), aici e continental excesiva. Asa s-ar explica caldura asta incre-fucking-dibila .. imi vine sa scot o saltea pe geam si sa dorm pe strada, ca e mai racoare. In fine, maine Kremlin si Piata Rosie!

Ciuciu aka te duc/te-aduc mobile la retur

am solicitat special perne roz, le-am spus ca nu pot dormi cu capul pe o alta culoare ..

la Ungheni, unde schimba eternii nostri frati moldoveni rotile de tren asa cum taie baietii nostri vita la dristor de pe rotisor

It's not the Ritz, but it'll do :)

Read Users' Comments (0)

14 Hours To Go

04:25 | Posted by totoeskhoo

Sunt cu un picior in tren! Tocmai m-am trezit din ultimele ore de somn pe teritoriu mioritic, deoarece planuiesc o noapte fara somn ca sa pot dormi in tren pana la Moscova, prima runda de tren - macar pe teritoriul Romaniei, unde nu e mare lucru de vazut, mai ales acum in sezonul viiturilor si al agoniselilor pierdute prin Moldova. Poate la Kiev scot asa timid aparatul foto pentru prima oara.

Am rucsacul gol pe pat si toate hainele pe sarma la uscat, gata de adunat. Este destul de greu sa nu te gandesti ca uiti ceva, e o senzatie ciudata care nu-ti da pace chiar daca tu stii ca ai luat tot ce trebuie. In fond, pe langa bani de toate felurile, pasaport cu vize, play station portable, o carte, laptop, casti, camera foto, haine si niste schnitzele homemade - ce mai trebuie?
Nu-mi vine sa cred cum au trecut ultimele doua saptamani in care spuneam ca am timp arhisuficient sa ma pregatesc. Ei bine, am petrecut cele doua saptamani luandu-mi la revedere de la cat mai multa lume (de la unii inca imi iau, de la altii nu mai apuc, de la altii nu vreau, de la altii mai vreau o data), ceea ce m-a dat destul de mult peste cap in sensul ca am intrat in cercul vicios 'ah, lasa ca e timp maine - de maine fac asta'. :)

In fine, o sa iasa bine - imi mai trebuie decat pelerina de ploaie si o cana mare pentru supa instant, alimentul de baza dupa vodka pe transiberian. Le procur din carrefour in jumatate de ora si aia e! Mai jos e primul bilet de tren dintr-o lunga serie. Godspeed!