Perhentian - capat de linie; la mare, la soare

Kuala Lumpur, o stare generala de leneveala, umiditate mare si nerabdare sa ajungem pe insula. De aici trebuia sa ajungem in Pulau (= insula adica) Perhentian cu un anume autobuz. Dupa indelungi cercetari pe net, am aflat ca sunt doua autogari mari si late; in fine, cu o zi inainte am fost in recunoastere, am luat biletele sa fim siguri ca nu avem surprize, iar seara urmatoare eram cu bagaj, catel, purcel, playstation portable la Hentian Putra cu Steve din Tara Galilor asteptand frumusel autobuzul spre Kuala Besut, un mic sat de unde se ia barca pana pe insula.

10 ore si o pauza de pipi mai tarziu, la 6:30 a.m. eram in Kuala Besut, de unde ne si asalteaza un nene local cu bilete pentru prima barca. Ploua de rupea, dar avea sa se opreasca in vreo ora, numai bine cat sa facem plinul cu o cafea. Biletul de autobuz pana aici a costat 40 ringiti, adica tot atatia RON, one way, iar pe barca pana pe insula am mai dat 70 dus-intors, cam jumatate de ora. A fost super tare pentru ca a inceput usor si cand a iesit in larg 'i-a dat blana' cum s-ar zice, nu mai mersesem asa repede intr-o barca pana atunci.



In fine, era 14 septembrie, deci a doua zi dis-de-dimineata:

:) now this is where to celebrate a b-day

Insula noastra era impartita in felul urmator: pe o parte Long Beach (cica mai pentru petrecareti) si pe alta Coral Bay (la polul opus, mai pentru bosometi, corali, mai liniste, etc). Intre cele doua, jungla si o poteca pietruita, lata de vreun metru si jumatate. Cazarea noastra de data asta, ultima din lant, era fix in mijloc, intre cele doua plaje, fix in varful dealului. Camera dubla, curata, baie/dus proprii - 30 ringiti, deci 15 de caciula. Mi s-a parut super ieftin, mai ales pentru ca urmau 6 nopti aici. Cica tocmai au intrat in sezon ploios, desi nu a plouat in nici o zi. Se mai apuca noaptea uneori, insa nimic notabil pe timp de zi - soare all the way!




Pe parcursul sejurului pe insula, cerul dadea adevarate spectacole seara in partea vestica a insulei, cum voi ilustra in continuare :)

Aceasta este poteca dintre cele doua plaje ...

Si acolo printre bananieri si palmieri zace si cazarea, Tropicana Inn





Nu stiu cum sa zic altfel, dar nu este nimic de facut :) Decat sa stai la soare si sa te balacesti de dimineata pana dupa amiaza, iar seara sa mananci si eventual sa bei ceva pe Long Beach. Cam greu cu bautul pentru ca berea e minim 10 ringiti, deci 10 lei. Cea mai viabila optiune, cum ne-au aratat niste vecine britanice, era sa iei o sticla de vodka la doar 30 ringiti. Zis si facut. Ah, si am inchiriat si caiac de doua ori, m-am plimbat prin jurul insulei. Super tare! O liniste placuta, nu din aia apasatoare, o apa super limpede si curata, se vedeau toti coralii si pestii pe langa barca. Din cand in cand cate o plaja pustie neexploatata, cu palmieri aplecandu-se deasupra apei mai ceva ca salciile in Herastrau. De vis, ce sa mai. Din pacate nu am facut poze din caiac decat cu telefonul si nu am apucat sa le descarc.

Mancarea - ieftina si buna. Plateam zilnic aprox. 25 ringiti pe o portie mare de paste, burger + fries si cafea la o sg. masa. Ceea ce e bine. Ideea e ca trecand zilele mi-a intrat in cap ca e ieftin si bine, dar se tot adunau si mica mea problema era ca ramaneam fara bani. Adica fara ringiti, pe insula nefiind bancomate sau banci, evident :). In ultimele 3 zile se arata o iminenta nevoie de imprumut, urmand sa rambursez in Kuala Lumpur. Am platit si ultimele cazari si mai erau doua zile fara bani, cam nasol. Cand, ce sa vezi ...

Intr-o seara la cina, baietii de la terasa pe plaja pe care o frecventam imi remarca playstation-ul portable. Cum ca au si ei unul si ce se mai distreaza, ce s-ar mai juca in retea, blabla. Cred si eu, odata cu sezonul ploios astia se retrag toti intr-un sat de pescari si pana apar iar turistii alta distractie n-au. Buuun - unul mai sprinten 'you sell?' hmm, 'ok zic, 500 ringit'. Adica tot atatia ron, remember :) Eu il cumparasem chiar inainte sa plec in excursie de la cineva de incredere cu 450 RON, aproape neatins. L-am frecat, l-am jucat, am terminat 'n' jocuri, mi-am facut damblaua cu el, ce sa mai zic. Sta el se gandeste, dispare vreo 20 min. dupa care apare cu 450 ringiti si facem targul! Nu-mi venea sa cred ce noroc, oricum nu mai aveam nevoie de PSP acum ca eram la capatul calatoriei. I-am dat si incarcatorul si cablul de date, le-am facut un mic training, le-am aratat cum se pot juca in retea si vanzare buna, in pantecele Malaeziei. A fost cam plictisitor zborul de 14 ore la intoarcere fara PSP ce-i drept, dar asta este, unele lucruri dureaza prea putin.


Alta atractie - snorkeling & diving, care insa nu m-au atras. Swimming with sharks & stingrays, yeah, maybe some other time, thanks :)

Spectacolul continua pe plaja vestica






Ok - click pe poza si o sa-l vedeti mai clar, ditamai varanul. El si fratii lui umbla nestingheriti pe toata insula, in special pe poteca dintre plaje.



Fiecare cu grijile sale, na


In rest, wallpapere :)







Activitati de oameni maturi 'hai sa fac si o groapa ca doar e plaja'





Fiind extrasezon cica sezlonguri si umbrele la discretie, desi am preferat clasicul nisip. Sezlonguri sunt si in vama veche dar nisipul parca e putin altfel :) Cu internetul se ivea o mica problema caci costa 10 ringiti ora la wireless. Dar cu dibacie carpato-danubiano-pontica am rezolvat-o si pe asta. La Coral Bay era un complex cu bungalow-uri pentru salarii occidentale, care oferea si wireless pentru clientii cazati acolo. Pentru restul lumii, 8 ringiti ora. Am cumparat o ora odata, dupa care am retinut parola - pentru cine ajunge acolo, 0123456789 :)) Asadar, wireless la discretie, staff-ul nu prea cocheta cu limba lui Shakespeare, asa ca nu se deranja nimeni sa verifice daca sunt cazat acolo. 'Hmm, prea bea asta cafea aici zi de zi cate 3-4 ore, sigur sta la noi'.

In imagine - swimwear, muslim & non-muslim



Urmeaza lungul, luuuungul, luuuuuuuuuuuungul drum spre casa.
Urmatoarea baie in Vama Veche la vara cu usoare deosebiri fata de prezenta.

Read Users' Comments (2)

Kuala Lumpur, knock-off capital of the world!

Capitala Malaeziei, Kuala Lumpur (orasul din noroi) numara aprox. 1.9 milioane locuitori. Unii barbati, altii femei, altii indecisi inca - o sa intram in detalii ulterior.
Am stat mai mult decat am preconizat aici pentru ca am anulat vizitarea parcului national Taman Negara din motive meteorologice pe un fond de oboseala-lenesa alimentata de tariful de 2,9 EUR pe noapte de cazare, cel mai ieftin de pana acum. Asa ca am apucat sa ma familiarizez mai bine decat speram cu aerul local.

Daca o noapte de cazare este 2,9 eur, asta nu inseamna insa ca si restul sunt la fel. Moneda este ringitul malaezian, care oarecum echivaleaza cu RON-ul, 1eur = 4 ringiti. Nivelul preturilor la aproape orice este ca la noi prin magazine, restaurante (in afara de McD unde e pomana). As putea spune chiar ca K.L. este fratele geaman al Bucurestiului intr-un univers paralel. Ma rog, atat de paralel incat da in Asia de SE. Malaezia este o tara cu resurse semnificative de petrol, pe care insa a stiut de la bun inceput sa le exploateze. Compania lor nationala, Petronas (care a construit si turnurile gemene) figureaza pe locul 80 in Fortune Top 500 iar punctele de desfacere sunt omniprezente. Ideea este ca au bani publici si cumva nu se fura, ci se folosesc la infrastructura si servicii sociale. O fi religia, o fi caldura si umezeala, o fi mancarea .. habar n-am. Cert este ca au drumuri impecabile, autostrazi perfecte, semne in Bhasa si engleza peste tot, circuit de F1, lista poate continua.

Hostelul nostru de data aceasta este situat in Chinatown. Si ce placere :) Unii spun despre Kuala Lumpur ca ar fi capitala facaturilor, si nu cred ca se inseala. Daca pe marile artere cei cu dare de mana au toate marcile la dispozitie pentru care altii muncesc patru luni echivalentul unui mic portofel, in spatele arterelor, in plina lumina zilei si fara pic de jena:

Parfumuri la discretie, dupa note predominante, culori sau forme :)

Nenea asta prezinta si o lista cu ce putem gasi la taraba sa - Patek Philippe, Mont Blanc (a desenat foarte sic si steaua caracteristica..) etc


Am stat putin deoparte sa vad cum se reactioneaza la aparitia politiei - in alte locuri au o sfoara legata de 4 colturi ale paturii, se face sac si fuga pe alee. Eh, aici nu e asa graba. Vin si ei, se parfumeaza, vad care ceas le-ar face cu ochiul astazi si isi continua rondul. Sunt zeci de astfel de tarabe, sunt 3 strazi pline ochi, daca nu esti de-al lor nu scapi fara 'sir, nice watch? what you want, rolex? we have everything, look look!' Din clipa in clipa te asteptai sa-l vezi pe Louis Vuitton facand rondul asigurandu-se ca sunt toate stocurile in regula ;)




Saraca gaina, a murit degeaba. Macar daca stiau cum se gateste ca lumea.

Un pub cu denumire usor utopica. In fine, mergand pe strazile pline sunt fel si fel de prostituate in lumina zilei, asa numitele street hookers. Separat pentru cine are dare de mana, sunt servicii la care suni, iti alegi chinese/malay/indian/european si ti se livreaza in maxim o ora in camera de hotel pentru vreo 250 ringiti. Banuiesc ca asa ar fi si o garantie a faptului ca vorbesti cu o fata, pentru ca mergand pe strada am fost abordat de nenumarati 'ladyboys' :) Ii vezi de la departare, zici ca sunt fete. Te apropii, tot fete par. Pana cand deschid gura 'hey baby wanna have some fun?' cu o voce groasa de tractorist care a fumat 'snagov' jumatatea trista a vietii lui. Nu stii daca sa razi sau sa fugi, dar a fost interesant de vazut, ca am tot fost avertizat, haha.

Ok, aici am ras putin. 'Have you try me?' - iar mai jos - PORK BALLS :)) si choice of sausage hmm ok pork balls and sausage, I'll pass for now.



Noi am ajuns intr-o perioada interesanta, sfarsitul Ramadanului, asa numitul eid ul-fitr, o sarbatoare de 3 zile in care toata lumea mananca, se lafaie, nu prea munceste, etc. Desigur, unul din obiective in KL este o vizita la Skyway Bridge, in turnurile gemene. Dar aveam o gramada de zile, de ce sa mergem din primele zile? lasa asa, mai la urma.

Eh, povestea cu vizitarea turnurilor este urmatoarea: ca sa intri/urci, trebuie sa te trezesti la 6, pentru ca la 7 sa fii la coada printre primii, caci se dau numai vreo mie de bilete, gratis. Cum trezirea de obicei era pe la pranz datorita caldurii si rooftop bar-ului deschis noaptea, a fost destul de greu, insa intr-o zi, cu totii ne-am trezit la 6. Spalat pe dinti, fata, incaltat, plecat. La 7 fara un sfert eram la turnuri cautand casa de bilete. Ideea e ca turnurile sunt cladiri de birouri, turnul 1 apartine Petronas, iar turnul 2 e inchiriat la diverse SRL-uri cum ar fi IBM, Microsoft, Boeing, Hitachi, etc.
Am gasit coada, ne-am asezat frumusel, se face 7, nimic. Nimeni. Pe la 7 si 10 apare un display 'towers closed due to eid ul-fitr holiday'. Pentru 3 zile, cand se deschideau deja eram plecat. Ghinion! Aveam o camasa la mine si pantaloni lungi, insa m-ar fi dat de gol sandalele daca o faceam pe businessman-ul. Asa ca nu am vizitat, dar promit data viitoare :)








KL street food


weird stuff on-a-stick


Le cumperi crude infipte pe bat si ti le prajesti la masa, care este prevazuta cu ulei incins la discretie :) mai nasol daca prinzi o masa care se clatina cred.

Asta este in dimineata fatidica in care m-am trezit la 6 DEGEABA

Turnurile la parter, doi semi-CEO something






Orasul are o retea de trenuri super bine pusa la punct. Cele urbane sunt sincronizate la aprox. 3-4 minute, iar o calatorie costa intre 0.8 si 7 ringiti, in functie de nr. de statii. Trenurile sunt complet automate, nu au conductor :)



De partea cealalta a usii cu cateva secunde inainte de poza eram eu, trezit de la 6, alergat, dezamagit de turnuri, neatins de cafea, zombie. Dupa indelungi cautari am zarit aceasta cafenea, am intrat si am comandat un espresso dublu. Jur ca nu am vazut usa la iesire :)) a fost exact ca la camera ascunsa si am starnit ceva rasete. Mi-am colorat camasa, dar s-au mobilizat si mi-au facut alta cafea, gratis.





In vizita la moscheea nationala, no short pants. Wear this.


Am asteptat o zi mai insorita si am platit 20 ringiti parca pentru o urcare, 335m, 421 cu antena.
Inauntru un mare frig, si spre deosebire de alte turnuri asemanatoare, nu au acces exterior. Nu poti vedea decat prin geam :(






In rest, ca si fast food, tot de prostii se tin ... KFC Shrimp?! That's just wrong. Era vreo 23:00 si am intrat sa inspectez, poate gasesc crispy strips. Comand 'one snack box with crispy strips please' 'ok sir, here or take-out?' 'here please - vazand ca au sosuri pe mese' 'sorry sir, we close now, only take-away' 'haha ok then why did you ask? take-away'.

La McDonald's in schimb, numai de bine si chestii care ar fi interesante si la noi - triple cheeseburger, Mega Mac si Mc Cafe, un fel de local in local. Unele restaurante au si Mc Cafe, unde se servesc doar produse din cafea, kind of like Starbucks.








Ziua plin de tarabe, seara plin de gunoaie, ChinaTown

In drum spre Batu Caves, in autobuz. Daca ne roaga sa nu scuipam atunci ok, nu scuipam. Desi daca nu era semnul, recunosc, imi marcam teritoriul cu saliva de 2-3 ori.


Intrarea catre Batu Caves, pazita de Murugan. Cea mai inalta statuie a unei zeitati hinduse din Malaezia, placata cu aur. Normal, nici scarile alea nu te imbie tocmai la voie buna ...


Ia si urca, oricum nu e cald si umed ... destul



Oh, funny





Unele trenuri au vagoane speciale pentru doamne&domnisoare. M-au dat jos! hahaha, m-am facut ca nu stiu sa citesc, dar nu, nu m-au acceptat.

Urmeaza o saptamana pe o insula la doar 10 ore cu autobuzul si inca una cu barca :)


Read Users' Comments (14)

 
toateBlogurile.ro VOTEZI la roblogfest 2011