Te duc / te-aduc part 2 – Glasul rotilor de tren

18.07 Si ne-am urcat in tren, Moscova-Irkutsk, in fata fiind patru zile si patru nopti pe faimosul transiberian. Noapte, 00:20 deja, ne aratam biletele si pasapoartele la provodnikul de vagon care ne da unda verde si da-i inainte. Nu stiu cati dintre voi ati vazut Prison Break – inceputul sezonului 3, cand Michael este inchis la inchisoarea Sona din America de Sud, si intra el acolo saracutul baiat spalat, citit, cult, amuzant, chipes, marinimos, generos, capabil intr-o gloata intunecata si sufocanta plina de oameni transpirati care tipau si isi duceau zilele in durerea lor acolo, in suc propriu. Ei bine exact asa a fost primul contact cu transiberianul pentru noi/mine, tot asa avea sa fie pentru vreo 4 ore. Now that’s culture-shock!

First contact: sufocant de cald! Vagonul, asa ca orice alt vagon, are geamuri care se deschid pentru a facilita miscarea aerului. Ei bine, se deschid toate geamurile, in afara de separeul alocat noua. Yaaaay! Omagaaa!! Cum o sa-mi petrec urmatoarele 4 zile si nopti aici, I gotta leave this place. Evident ne-a apucat panica dar am realizat repede ca nu prea e cale de iesire. Transiberian am vrut, cu transiberianul mergem! Am facut si un mic filmulet chiar atunci in acele clipe de groaza de unde reies mai fidel emotiile noastre. Lumea din jur parea foarte calma si ok, ca si cum ar gandi ‘wtf is wrong with these foreigners?’

In fine, e incredibil ce contrast este intre primul contact cu acest mijloc de transport considerat artera vitala a Rusiei si impresiile generate de experientele ce au sa urmeze.
Cateva ore dupa imbarcare s-au stins si luminile si am ramas intr-un semi-crepuscul cu saltelele puse pe pat, cearsafuri curate, fete de perna, toate curate, etc. Noi stiam ca se socializeaza ad-hoc in acest tren, dar cand un nene s-a pus in patul uneia din Mirunele cu care calatoresc (langa ea, practic) si si-a instalat cana cu ceai pe masa noastra eram ‘oooook .. just play it cool like nothing’s wrong in this picture’  Dupa plecarea trenului se mai misca putin aerul prin vagon, dar nu era mare diferenta, caci geamul la care am nimerit biletele nu se deschide! Dupa vreo 2 ore am pus capul jos si nu stiam daca adorm sau lesin – déjà imi treceau tot felul de scenarii prin cap.

E oarecum normal ca in atatea zile sa socializezi cu cei din tren, cel putin din acelasi vagon. Noi am avut noroc ca in separeul de 4 paturi eram noi 3 si inca un baiat rus, Kostea, care studia din cand in cand la Dresda si stia germana ft. bine, o rupea pe engleza binisor. Cu el ne-am conversat, fumat, jucat carti, l-am pus sa ne traduca niste chestii in chirilice pentru cele ce urmeaza pana la Yekaterinburg, unde a coborat. Ca un mare organizator ce sunt, de fel, din nou nu am luat la mine nici macar un pliculet de cafea instant. Pe partea de alimente – 4 zile – hmm, asta ar insemna .. 6 supe instant, doua cutii de pate si o paine feliata luate pe fuga dintr-o alimentara moscovita. Day 1 – dau sa ma infig intr-un pate de ficat – deschid cutia, pluteau niste bobite maro in sucul lasat la suprafata, iar pateul in sine avea niste pete purpurii, not exactly yummy. Eu l-am denumit pateu cu sida, Miruna spunea ca e ok si ca alea ar fi nuci (pateu cu nuci?) – asa ca am l-am aruncat la gunoi si m-am decis sa ajung la Irkutsk piele si os .

Cu cafeaua am rezolvat, vinde provodnitsa vagonului cu 10 ruble cafeaua, adica vreo 0.25 euro. Totodata trenul opreste prin gari, uneori cate 15-20 min., suficient cat sa coboram sa cumparam una-alta asa ca nu cred ca voi ajunge la ultima gaura de la curea pana la urma.


19.07 – Day 2 pe transiberian
– m-am trezit dintr-un adanc somn, asa ca frumoasa din padure, déjà plutind aer proaspat si rece prin vagon. Toata lumea parea mult mai organizata, fiecare facandu-si culcusul si aranjandu-si bunurile in felul sau. Era altceva! Amicul Kostea m-a indrumat spre cafea de la provodnitsa (o blonda … frumoasa) si déjà eram alt om. Pe masura ce avansam se simte racoarea si asteptam peisajele mai de Doamne-ajuta, caci pana acum am avut padure stanga-dreapta, nu tocmai spectaculos.
A coborat amicul Kostea care ocupa unul din paturile de deasupra la Yekaterinsburg iar in locul sau a urcat un nene de vreo 200kg cu barba care n-a scos o vorba. S-a dus in alt vagon pana pe la 22:00 cand s-a intors duhnind a bautura, s-a descaltat si a escaladat masuta spre patul sau. Pute ingrozitor, mai ales dup ace s-a descaltat.

oi avem supa instant si ziceam ca daca e nevoie de niste otet putem sa-I stoarcem discret o soseta. Stateam cu tovarasele de drum si radeam de el, hihi haha, la un moment dat zicem ‘frate poate pica asta din pat, ne face toate lucrurile praf .. sau poate vomita! Doamne, cum ar fi sa vomite?!’ – nu trec nici 20 de secunde ca ‘micutzu’, asa cum l-am poreclit, se intoarce pe o parte si da la boboci fix pe masa noastra si pe patul de sub el, pe mana uneia din Mirune! Era asa o voma rosie cu impuritati, n-am stat prea mult sa identificam ce bause. Am chemat provodnikul care a incercat fara succes sa-l trezeasca, i-a sters din voma si ne-a dat un cearsaf de pus pe masa, in caz de recidiva. Ah, am zis ca putea ingrozitor? Hahahahaha Now this is 3rd class baby! Cel putin am primit toata compasiunea celor din vagon. Din tot trenul asta a nimerit fix la noi in patul liber de deasupra!


20.07 – Day 3
pe tren spre Irkutsk, getting pretty boring. Mai e o noapte de petrecut aici si incepe excursia de rafting/camping de trei zile la Baikal.
Acum ramane de vazut, caci o tanti profesoara de engleza de mai incolo ne zice ca apa Baikalului e bocna si inca nu se poate face baie in cel mai adanc lac din lume, pe cand noile mele prietene rusoaice cu un vagon mai incolo se duc special la Irkutsk cu costumul de baie si periuta de dinti ca sa faca baie. Fel si fel de scenarii.
Ne-a zis Imperator ca nu prea o sa avem ce vedea pe geam si acum spre finalul calatoriei tind sa-i dau dreptate. Destul de dezamagitor, in sensul ca trenul nu merge, cum te-ai fi asteptat, prin salbaticie cu ditamai copacii stanga-dreapta, ci prin zone destul de populate, boscheti si copaci normali, un fel de bucuresti-ploiesti inmultit cu 120. Asa ca raman cu o calatorie cu trenul sa-i zicem initiatica, un drum feroviar destul de confortabil in care ai timp sa te gandesti la una, la alta, la ce-o sa faci in continuare. Uitandu-ma la oamenii din jur, la un moment dat nu am cum sa nu ma intreb oare ce o face fiecare, unde se duce si de ce, ce asteptari are, ce sperante si ce rezolva pierzand 4 zile din viata pe tren.

Cu o parte am intrat in vorba, cel putin cu cei din vagonul nostru – stim aproape toti unde se duc si de unde vin, cu ce se ocupa, etc. Sincer noi ne asteptam sa fie mai multi turisti straini in tren, insa nu e deloc asa. Suntem cam singurii si toti se intreaba ce cautam la platskartny/clasa a 3-a, mai ales dupa experienta cu ‘micutzu’.
In fine, am studiat toate ghidurile pe care le avem la noi, am recalculat fel si fel de rute posibile in continuare, am mancat ultimele frimituri, facut ultimul pseudo-dus – inainte cu povestea!


Provodnitsa vagonului pe timp de zi - daca nu i-a plaut cartea, na ..

La o tigara cu Viktor, colegu de vis-a-vis care mergea pana la mama dracu' la Vladivostock

Culoarul principal

Aia e! Vladivostock - Moskva

Fiecare cu a ma'sii


Limuzina trasa la peron


Sleepin' like a baby - 4 days'n'nights - buc-brasov e acum a walk in the park!


Read Users' Comments (1)comentarii

1 Response to "Te duc / te-aduc part 2 – Glasul rotilor de tren"

  1. Iulia Gus, on 22 iulie 2010, 23:36 said:

    Provodnitsa vagonului imi aminteste de o oarecare persoana... ;)

Trimiteți un comentariu

 
toateBlogurile.ro VOTEZI la roblogfest 2011