Salutari din Moscova!


17.07 (s-a stricat cardul de memorie, so adio multe poze Moscova pt moment)
E destul de nasol sa prinzi Moscova intr-o Sambata pentru ca strazile par pustii. Am apucat totusi, avand ragaz de o zi pana la continuarea odiseei ceferistice, sa vedem Piata Rosie cu catedrala Sf. Vasile si palatul Kremlin. Dadusem un telefon in prealabil dar Vladimir mi-a zis ca are antrenament la judo si Dimitri a dat-o in diverse ca are nu stiu ce proiecte de lege de analizat. In fine, ne-am descurcat si fara ei.
TNT Hostel Moscova – ar trebui sa aiba propria rubrica in buletinele meteo. Este pur si simplu cel mai fierbinte loc in care am fost vreodata. Daca ati gatit vreodata ceva la cuptor, stiti atunci cand deschideti usa sa verificati haleala? Eh, exact asa se simte cand deschizi usa hostelului – infernal de cald. Nu m-am pus pe cantar, dar sigur am pierdut vreo 2 kg dormind acolo. In fine, in rest – ca la hostel – lume foarte sociabila si deschisa, am schimbat id-uri de facebook (eu am dat carti de vizita, ca deh, am!) cu Alex din NY care studia/locuia de 1 an in Moscova si hostelul era casa lui, cu Vittorio din Torino care venise tocmai din Italia ca sa se vada cu iubita lui (apropos, a venit cu trenul din Viena, povestea el – trecand prin Cehoslovacia J ), cu Sara din Madrid care era exchange student la medicina, si cu Radisha din Novi Sad/Serbia, care a aparut el la tigara si mi-a suflat-o pe Sara tocmai cand eram eu mai sarmant si interesant.
Tudor Navigator, modelul nou


in spatele unei GRASE la Makdonalds

Stairway to heaven la metrou

Imi faceam patul pt 2 zile

In fine, ajungem noaptea 11:30 la una din cele 7 gari ale Moscovei, sub indrumarea si obladuirea simtului orientativo-organizatoric deosebit al Mirunei. Aparent sunt doua gari intr-una singura – o nebunie! Lume agitata peste tot, panouri cu plecari/sosiri in rusa (deci inutile), un mic haos organizat, accentuat de faptul ca era bezna afara si gara e slab luminata. Ma rog, ruseste asa. Stiind ca ne asteapta 4 zile pe tren si ca pe segmentul Buc-Moscova cam ramasesem fara apa in doua zile, trebuia sa facem plinul la bidoane de apa, respectiv Pepsi/Cola – fiecare cu a ma-sii. In aceeasi graba, agera, sprintena si iute la orientare, Miruna scoate biletele si intreaba un nene in uniforma aratandu-I biletele ‘where is this?’ Nenea respectiv opreste un alt nene, mai tanar, in aceeasi uniforma; a turuit el in rusa, se mai uita pe bilet, mai turuia in rusa uitandu-se la noi asteptand probabil reactii/aprobari. In cele din urma ne unim gandurile cu ale lui si prin puterea mintii intelegem ca vrea sa-l urmam. Zis si facut, ne-a dus fix pana la peronul bun, slava D-lui. Tovarasele mele de drum nu cred, dar eu zic ca am economisit mult timp, am fi stat sa cautam peronul un milliard de ani lumina.

Inspectam pozele ce aveau sa moara

Catedrala Sf. Vasile din Piata Rosie

Un mic fapt divers despre traveling la rusi – daca aveti de gand sa mergeti vreodata in Rusia, fie invatati un minim de caractere chirilice, fie invatati niste fraze de baza. Noi nu stim nici pe una, nici pe alta. De cand am ajuns ne intelegem prin semne si pseudo-zambete cu vanzatori si alti diversi nene/tanti. La un moment dat eram pregatit sa-mi fac un carton pe care sa scrie in rusa ‘surdo-mut, aveti rabdare’ J. Rusii sunt, surprinzator, super extra mega deschisi cand ii abordezi. O singura problema insa – atunci cand stiu engleza, habar nu au sa-ti zica ce te intereseaza pe tine, iar cand nu stiu o boaba engleza, stiu tot ceea ce te intereseaza sa afli, doar ca 100% in rusa. Strazile sunt trecute numai in chirilice pe placute, majoritatea hartilor sunt, de asemenea, editate in chirilice, deci word of advice: learn the basics.
Partea trista este ca a murit cardul de memorie al principalului aparat foto, drept urmare adio tuturor pozelor mele din Moscova. Sper sa le recuperez candva de-a lungul excursiei in vreun centru specializat, pana atunci o sa va arat ce am recuperat de pe alt aparat.
Asa ia sfarsit episodul Moscova, pe un peron semi-luminat, urcandu-ne in tren spre Irkutsk. Si ce tren. Dar ce tren. Dar ce senzatii. To be continued …
Moscow Finale - peronul de Vladivostock

Read Users' Comments (1)comentarii

Te duc / Te-aduc part 1

15.07

Baiat vrednic si prevazator din fire, trenul plecand la 06:25, la ora 05:45 eram in gara – in caz ca am uitat ceva acasa si imi aduc apoteotic aminte, sa am timp sa ma intorc. Nu a fost cazul, si ca sa fie treaba treaba, trenul a plecat cu o ora si jumatate intarziere, venind de la Sofia.

Linia 10 – vagonul 10, o adunatura de chinezi, rusi, ucrainieni si trei romani, singurii din vagon aparent. In vagon toate instructiunile sunt scrise in rusa, toate notele explicative care te-ar putea interesa (prize de ex.), chiar si responsabilul de vagon caruia i-am dezlegat eu numele scris in chirilic, Anatoli, 100% Russian. Prevad ca vor fi doua zile pana la Moscova in care comunicarea nonverbala va fi folosita intr-un mare fel, asa cum a fost chiar cazul in cele ce urmeaza.

Compartimentul in care sunt are 4 cusete. Nenea Anatoli ne-a dat cate un set cu fete de perna, cearsafuri, pilota, sunt perne si saltele la discretie. Una peste alta, e foarte greu sa stai in cur pe o suprafata care te trage parca la somn, iar daca te-ai pus la orizontala, sweet dreams! Mai ales ca trenul te leagana stanga-dreapta like a baby. E incredibil cat de bine si profund dormim in trenul acesta. Eat your heart out IKEA!

In vremuri de razboi si discordie, pentru a nu permite inamicului penetrarea teritoriilor pe cai ferate, Uniunea Sovietica (inclusiv toate teritoriile din vremurile-I de glorie) avea liniile ferate mai departate una de cealalta. Uniunea Sovietica s-a dus, inamicii au disparut, liniile departate au ramas. Asta inseamna ca la intrarea in Rep. Moldova, putin dupa Ungheni, ia ghiciti cine a stat doua ore atarnat de-o macara si niste cricuri hidraulice in timp ce o gasca de moldoveni sprinteni semi-drojdieri marea encarsamentul rotilor. Ei bine, in timp ce nu se deplaseaza, nu este nici aer conditionat in vagoane, asadar m-am simtit ca un pui la KFC having a bad day at work, haha. Puteam sa stau pe-afara si sa fumez la umbra garii in tot acest rastimp, imi explicase un nene in RusGleza ca pot sa ies sa fumez, dar am fix o ora – ‘you get one hour, here in an hour, train station or train leaving’. A sunat atat de bine ‘train leaving’ incat am fumat repede o tigara si hop in tren la loc, cine stie ce vroia de fapt Vladimir asta sa exprime .. ma si vedeam pe jos in drum spre bucuresti cu coada intre picioare.

Prima noapte a fost tulburata de fel si fel de agenti vamali, ba moldoveni, ba ucrainieni, la un moment dat unu era roman .. déjà eram in ‘La Tiganci’, intrasem intr-o dimensiune de Eliade pentru ca atipeam atat de puternic si cand ti-e visul mai drag (acum ca am si la ce/cine visa:) ) o mare ceafa de rusnac rupe usa ‘passport, visa, declaration for narcotics, u have any guns, drugs, alcohol’. Nu ne-a cautat nimeni in bagaje, desi la un moment dat era un nene care avea intentia; probabil ca ne-a citit psicologic asa cum l-a invatat pe el scoala vietii si s-a ginit ca nu sunt traficant de nici o culoare.

Contrar parerilor multimii, baia e foarte curata si intretinuta si se poate face chiar si dus inauntru, am vazut ce arata a un fel de scurgere, so there you go. Pe jos de-a lungul trenului sunt covorase persane, pe holuri cat si in compartimente. La fel, caracteristic trenurilor rusesti, fiecare vagon are un rezervor cu apa fiarta pentru ceai/cafea etc. Acum, la 7 dimineata prin Ucraina cand scriu asta, ar fi fost excelent daca printre toate rahaturile inutile din rucsac as fi bagat si niste plicuri de 3in1. Ma duc la chinezi sa vad poate tocmesc juma’ de cutie de alune felix pe un ness.

16.07

Am intrat in Rusia! Drumul pana la Moscova vazut din tren pe fereastra e destul de boring, aceeasi copaci stanga dreapta ca si la noi, cu cate-o casa taraneasca si o sera razleta. Abia dupa moscova incepe seria de peisaje marca Siberia. Am ramas decat eu si inca un compartiment din vagon ocupat, deci mi s-au cam terminat optiunile de barter. Bucurie mare insa, tocmai au mai alaturat 3 vagoane, din care unul este vagon restaurant. Oh, joy!

Am intrat in sus-numitul vagon, sa-i zicem al sperantei – un nene gras in maieu statea la o masa cu o scrumiera in fata lui plina de chistoace. Mi s-a luminat fata instant, yes!! In fine voi putea sa stau la masa si sa fumez o tigara cu cafea, yummy. Ma duc spre ‘bar’ – nimeni. Asta ma intreaba ceva in rusa si ii raspund ‘coffee/cafea/caffe?’ ‘NIET caffe’ .. yaay … Eh, asta e, niet caffe – o fi vreun brand nou hahaha. Macar nu mai trebuie sa stau pe vine la veceu gata sa sting tigara la bataile usii cu frica’n san. Scot pachetul, dau sa aprind si sare nenea asta in maieu ca ars ‘niet niet! Verboten!’ E bine ca stie si nemteste, imi arata cu degetul spre semnul de fumatul interzis .. cu scrumiera plina de chistoace fumegande. E ca si cum ai fi high pe cocaina si ii arati drogatului semnul cu o seringa taiata cu rosu, cand in fata ta zac seringile. In fine, i-am aratat eu lui, am nenorocit baia de tigari, bwuhahaha! Fraier, l-as fi putut omeni in 4 valute and I tip very well! Anyway.. am fumat 3 tigari jumate in cele 36 de ore de cand sunt in tren spre Moscova si probabil mai comit inca jumate, sa fie 4 in total.

16.07 - 1 noaptea ora locala :) - dupa o scurta balaureala prin metrou si o putin mai lunga balaureala intreband politisti pe unde e strada hostelului nostru, am reusit sa ma si cazez, la TNT Hostel - intr-un dormitor de 12, cu Vittorio din Torino si Aleksa din Polonia, my two new hostel buddies. Am aflat mai nou ca daca la noi acasa e clima temperat continentala (stiti voi, ca la geografie), aici e continental excesiva. Asa s-ar explica caldura asta incre-fucking-dibila .. imi vine sa scot o saltea pe geam si sa dorm pe strada, ca e mai racoare. In fine, maine Kremlin si Piata Rosie!

Ciuciu aka te duc/te-aduc mobile la retur


am solicitat special perne roz, le-am spus ca nu pot dormi cu capul pe o alta culoare ..


la Ungheni, unde schimba eternii nostri frati moldoveni rotile de tren asa cum taie baietii nostri vita la dristor de pe rotisor


It's not the Ritz, but it'll do :)


Read Users' Comments (0)

14 Hours To Go

Sunt cu un picior in tren! Tocmai m-am trezit din ultimele ore de somn pe teritoriu mioritic, deoarece planuiesc o noapte fara somn ca sa pot dormi in tren pana la Moscova, prima runda de tren - macar pe teritoriul Romaniei, unde nu e mare lucru de vazut, mai ales acum in sezonul viiturilor si al agoniselilor pierdute prin Moldova. Poate la Kiev scot asa timid aparatul foto pentru prima oara.

Am rucsacul gol pe pat si toate hainele pe sarma la uscat, gata de adunat. Este destul de greu sa nu te gandesti ca uiti ceva, e o senzatie ciudata care nu-ti da pace chiar daca tu stii ca ai luat tot ce trebuie. In fond, pe langa bani de toate felurile, pasaport cu vize, play station portable, o carte, laptop, casti, camera foto, haine si niste schnitzele homemade - ce mai trebuie?
Nu-mi vine sa cred cum au trecut ultimele doua saptamani in care spuneam ca am timp arhisuficient sa ma pregatesc. Ei bine, am petrecut cele doua saptamani luandu-mi la revedere de la cat mai multa lume (de la unii inca imi iau, de la altii nu mai apuc, de la altii nu vreau, de la altii mai vreau o data), ceea ce m-a dat destul de mult peste cap in sensul ca am intrat in cercul vicios 'ah, lasa ca e timp maine - de maine fac asta'. :)

In fine, o sa iasa bine - imi mai trebuie decat pelerina de ploaie si o cana mare pentru supa instant, alimentul de baza dupa vodka pe transiberian. Le procur din carrefour in jumatate de ora si aia e! Mai jos e primul bilet de tren dintr-o lunga serie. Godspeed!

Read Users' Comments (0)

The Map

Si cam asa arata harta turului asiatic in linii drepte cu principalele opriri; pe masura ce ajung acolo voi elabora, sper cat mai des :)

Read Users' Comments (0)

Start Spreading The News

Astept excursia asta de ceva timp. Am totul stabilit - bilete de tren/avion, cazari, mancare dupa posibilitati, bauturi la discretie (in special vodka pe transiberian), pasaport biometric dupa 14 mii de cozi tembele, netbook, aparat foto si playstation portable. Tot ce imi mai trebuie sunt vizele si sunt bun de expediat.

Intr-un total aproximativ, la inceputul lui Octombrie voi fi calatorit 31.261 km in linie dreapta, din care 10.547 cu trenul. Cat voi face intre plimbari probabil ca ajung la 40 de mii, adica circumferinta Pamantului. In fine, las capitolul asta pentru luna Octombrie, cand in Bucuresti se strang frunzele ruginii pe strazi iar in Malaezia localnicii fac cu mana sezonului musonic pregatind baldachinele pentru plaja.

Mai am in jur de trei saptamani pana cand ma trezesc si ma indrept spre metrou cu un rucsac pe jumatate gol - sau jumatate plin, fiecare priveste optimismul in felul sau. Optimismul partii pline e ca am ceva chestii utile la mine, iar cel al partii goale e ca imi voi cumpara pe drum toate cele necesare - cum ar fi haine, mancare, suveniruri, etc-uri la care nu-mi sta mintea acum.

Deja ma vad la metrou Unirii, mergand spre Gara de Nord la fel ca de atatea ori cu noaptea in cap. Doar ca acum nu ma duc sa prind personalul 3008 spre Bucegi, ci un accelerat - tot asa cu canapele de vinilin maro si un fin miros de toaleta nefunctionala plus seminte si muste in rigor mortis pe la geamuri, sa-i zicem generic 'eau de CFR' - pana la Moscova in prima parte. Dap, doua zile si o noapte prin Romania, Moldova, Ucraina si in fine mama comunismului, unde voi arata cu mandrie pasaportul cu viza cel mai greu de obtinut.

Asadar - itinerariul foarte pe scurt:

Bucuresti - Moscova - city break & back on track (literally on track)
Moscova - Irkutsk - 3 zile camping & rafting in jurul lacului Baikal
Irkutsk - Ulan Bator - city break & turul Mongoliei timp de 10 zile cu o agentie locala prin desertul Gobi, stepele incredibil de curate si neatinse de poluare, innoptat in tabere de nomazi, dormit in iurte
Ulan Bator - Beijing - bigger city, bigger city break, ma voi plimba pe Marele Zid si ma voi delecta cu mancarea - am auzit ca ar fi altfel decat la Mall
Beijing - Shanghai - ar fi pacat sa nu ..
Shanghai - Hong Kong - super city break cu simfonia luminilor si tot tacamul
Hong Kong - Hanoi - iar din Hanoi inca o ora pana in Ha Long Bay, unul din locurile cu cel mai impresionant relief carstic/maritim din lume

Iar aici, in Vietnam, se va incheia odiseea trenului. Daca tot sunt in inima Asiei, voi beneficia din plin de ofertele AirAsia, acest WizzAir al continentului.

Hanoi - Singapore
Singapore - Jakarta - salutam Indonezia si degustam o ceasca de kopi luec, cea mai expensive cafea din lume
Jakarta - Yogikarta (probabil autobuz/tren)
Yogikarta - Bali - la mare, soare, masaje si cocktailuri
Bali - Perhentian - locul de provenienta al acelor wallpapere care te fac sa te gandesti ca sigur sunt trucate, imediat langa Bali
Perhentian - Kuala Lumpur - turnurile Petronas si tur de Malaezia, plus national wildlife park
Kuala Lumpur - Londra - zbor de 14 ore si doua mese pana inapoi in lumea buna
Londra - Bucuresti - un fleac

==========================================================
Distantele cf. planului ar arata asa:

Tren:
Bucharest - Moscow - 1500km
Moscow - Irktsk - 4200km
Irktsk - Ulan Bator - 521km
UlanBator - Beijing - 1621km
Beijing - Hanoi - 2705km

Cutie de metal cu aripi de zeci de tone:
Hanoi - Hong Kong - 871km
Hong Kong - Singapore - 2577km
Singapore - Jakarta - 902km
Jakarta - Bali/Perhentian - 1560km
Bali - Kuala Lumpur - 2180km
Kuala Lumpur - London - 10536km
London - Bucharest - 2088km

Read Users' Comments (2)

Iarna pe ulita - La Roma

Iaca m-am trezit intr-o dimineata plictisit de -18 grade, cu gandul la o mica escapada, eventual undeva mai caldut. Un' sa fie, un' sa fie - la Roma.
Doar ca AccuWeather zicea ca va ploua si chiar va ninge la Roma, dar sa fim seriosi .. cum sa ninga la Roma? (una la mana) si cum sa aiba AccuWeather o prognoza buna? (a doua la mana).

Pac, ia biletul, pac, ia hotelul si vezi.

Nu pot decat sa incep cu un scurt moment publicitar. Ce dejectie de rusine nationala este aeroportul Baneasa, Doamne Maica Domnului: apara, ajuta si pazeste!!! O rusine totala, un aeroport jegos, extrem de depasit, abject, infect, incredibil de indezirabil. Autoritatile ar face un bine imaginii de tara daca ar pune buldozerele pe el - scurt.
Acum deh, lowcost cumperi, lowcost primesti, insa e prea de tot. Nici nu stiu de ce sa fiu mai revoltat; pentru ca faci online check-in degeaba (tot tre' sa stai la counter chiar si fara bagaj de cala) sau pentru ca sunt doua detectoare de metale si 3 politisti sictiriti pentru o turma de 500 de oameni? Sau pentru ca astepti inghetat bocna in niste autobuze cu usile deschise care sa te poarte 20 de metri pan' la minunea cu aripi si motoare cu reactie? Saaaau ... pentru cei 6 metri de banda rulanta (una vai de steaua ei) de bagaje de la sosiri, unde cand au chef bagajistii jongleaza cu valiza ta?

Daca ar decola avioanele de la autobaza Chitila ar fi mai luxos.

Dar tot raul spre bine, o cafea instant de 3eur mai tarziu aterizam pe Ciampino. Autobuz pana la Termini, cazare si plimbare dis-de-dimineata. Din trei zile, prima a fost ploioasa si friguroasa iar noaptea a inceput ninsoarea.
Noi (eu si ea) ne plimbam in bocanci, respectiv cizme, cu umbrela de rigoare, chiar si prin zapada, ni se parea normal in special venind de-acasa. A doua zi ce sa vezi, mai nimeni pe strada.
Autobuzele cu capatat lanturi pe roti, ca si majoritatea masinilor, Pe ici-colo mai vezi cate-un excavator debarasand zapada, totul pare normal.

La hotel facem cunostinta cu un baiat 'bun la toate' care era roman stabilit acolo de 9 ani si o alta angajata a hotelului, tot romanca pe la vreo 38-40 ani. Ce sa vezi, amandoi vor avea camera in hotel la noapte pentru ca nu pot ajunge la casele lor. Sunt sinistrati la locul de munca.

Da, pentru un strat de 5-6cm de zapada, toate institutiile se inchid, iar cei 2 romani angajati la hotel primesc camera pt. ca iata - e cod ROSU! Muzeele inchise, atractiile inchise. Pusesem ochii pe ceva biserici de vizitat pentru a admira picturile din interior si pe Galleria Borghese - evident inchise due to bad weather.
Cica n-ar mai fi nins asa in Roma din '85.

A doua seara a mini-sejurului roman, la Telegiornale 5 stirile sunau exact ca la noi acasa, doar ca erau in italiana. Aceeasi 'urgie alba', acelasi 'iad al zapezii', doar ca pentru mult mai putina zapada.
O stire care mi-a atras atentia a fost aceea potrivit careia - atentie! - autostrazile A24 si A25 nu sunt practicabile! :) .. well .. fiti fericiti ca aveti 33 de autostrazi; asa chiar ca toate drumurile duc la Roma. Las' ca zapada se topeste. Noi avem una jumate, ce sa mai zicem? Sa fim fericiti ca e mai putin de dezapezit, facem economie la antiderapant.

A doua zi decidem sa mergem la Vatican, sa urcam pe cupola pentru celebra panorama. Cand am intrat in bazilica era relativ senin; 500 si ceva de trepte mai tarziu:



Bazilica Sf. Petru de afara




Ziua urmatoare ne-am mai incercat o data norocul caci era senin, dar accesul nu era permis pana sus datorita slujbei; oh well ..

Ne-am resemnat cu o plimbare pan' la Colosseum
Eu cu Frosty Gladiatorul

Forul roman inzapezit; autoritatile s-au sesizat

Romanii au iesit cu mic, cu mare, sa vada minunea nemaivazuta, nemaiauzita


O mica pauza ...

La Galleria Borghese se practica snowboardingul iar Circus Maximus se transformase intr-un mare derdelus

Closed due to bad weather, desigur



.. what lawn ?


Mai vazusem palmieri, dar inzapeziti nu :)

Piazza Del Popolo, bataie cu zapada generala

Inca o mica pauza cu un cappuccino 'grande' - cam cat un bol de ciorba


Un detaliu interesant pentru o biserica - San Pietro In Vincoli

Doi gladiatori pleaca spre casa, suparati ca vremea le-a incurcat socotelile

Eu si ea :)


Mai sus - Fontana di Trevi si Piazza Spagna inainte de urgie :)


BUG Mafia n-ar fi avut succes in Italia pentru ca la Roma nu sunt blocuri gri

Colac peste pupaza, receptia hotelului se ofera sa ne bage pe gat un transfer spre aeroport noua si altor 4 romani, caci nu se stie ce mai circula pe vremea asta. Am refuzat politicos si am ales tot autobuzul . Auzind acestea, receptia ne sfatuieste sa plecam cu 4 ore inainte de decolare spre aeroport.

Asadar am ajuns la aeroport in jur de 16:00, pentru o decolare la 18:00, insa toate zborurile au fost fie intarziate fie anulate. In cazul nostru doar 3 ore intarziere, asa ca ne-am imprietenit foarte bine cu scaunele din terminalul plecari timp de cinci ore.

Dar iata ca Malev a intrat, dupa 66 de ani, in faliment si WizzAir preia teritoriul. Vor reincepe cursele Bucuresti - Budapesta, asa ca hai la plimbare!


Read Users' Comments (1)comentarii

 
toateBlogurile.ro VOTEZI la roblogfest 2011