Made in China
Am parasit Ulan Bataar cu un tren de noapte, in 12 ore eram in Erlian, primul oras chinez dupa granita. Trecerea granitei s-a petrecut destul de lejer, s-au uitat niste tanti pe sub banchete, asa ochiometric prin rucsaci si gata, prima imbulzeala – pe usa frontierei, ne-am calcat in picioare la propriu, ca si cum umbla cainii cu covrigi in coada de partea cealalta. In fine, ne orientam repede si ajungem in statia de autobuz spre Beijing la 12, unde asteptam inca 4 ore sa plece autocarul. Dar ce autocar – sleeping bus, in loc de scaune este prevazut cu mini-paturi, sau ma rog, paturi in toata regula pentru asiatici. Am reusit sa si dorm in cele 10 ore de plimbare, fie cu picioarele turceste, fie cracanat pe langa pat caci intins nu mergea de nici o culoare.
Ulan Bataar - Erlian
Industria infloritoare a orasului
My precious PSP
Cine are nevoie de scaune cand poti pune patuturi in autocar :)) perfect pentru alba ca zapada si cei sapte pitici!
3 ore prin autogara ..
Asadar toate bune si frumoase, la 6:30 dimineata in capitala Chinei, relativ pustiu. Initial credeam ca sta sa ploua sau ca e ceata, dar ulterior s-a dovedit a fi smogul care acopera acest oras de 15 milioane de locuitori. Daca sunt 9 milioane de biciclete, ma gandesc ca si masini ar fi tot pe-acolo, plus tranzitare, drept urmare nu se vede soarele, dar se simte .. pe deplin! E o atmosfera foarte umeda, sunt tot timpul fleasca si e foarte cald, desi nu se vede nici soare pe cer, nici nori, nimic. E ceva nou. Dupa mai multe ‘excuse me, Tiananmen square?’-uri ratate, o chinezoaica pe la vreo 20 si ceva care turuia in chineza ne indeamna sa o urmam si ne duce intr-o statie de autobuz, cumparam repede bilete si ne zice sa sarim in autobuzul care tocmai tragea in statie – zis si facut, cateva minute mai tarziu sedeam pe o bordura langa rucsac in piata Tiananmen.
Detectam si hostelul – Leo’s Hostel, aproape de piata si de departe cel mai tare hostel in care am stat pana acum – dormitoarele sunt mari, spatioase si au aer conditionat 24/7, multe bai si dusuri, nu se sta la coada ca sa te speli (plus apa calda pentru prima oara de cand am plecat din Bucuresti), masa de billiard gratis, darts, dvd-uri, playstation, un fel de pub cu mancare normala la preturi bune si chinezoaice semi-dezbracate cunoscatoare ale limbii lui Shakespeare – tot respectul!
Prima zi – plimbare prin oras, piata Tiananmen, am trecut pe langa Orasul Interzis si am fost la gara. Dar ce gara. Dar ce de lume .. Am fost la gara pentru ca in 5 zile urma plecarea in Hong Kong, cu trenul, iar de la hostel au sunat si ne-au zis ca nu mai sunt bilete pana pe 16aug – cu 4 zile mai tarziu decat vroiam, dar daca mergem direct la gara s-ar putea sa avem noroc. Zis si facut, dupa mult tam tam si o plimbare cu metroul aglomerat (reminder:15 milioane) suntem in gara de vest a Beijingului. Ditamai cladirea. Ditamai gara. Chinezi peste tot, pe jos, la casele de bilete, pe trotuar, pe strada, agitatie, zarva, graba.
Intr-adevar, nu sunt bilete la trenul dorit, Beijing-HK. Initial spusesem ca daca le luam cu 5 zile inainte suntem safe .. cand colo nu mai sunt demult. Nici autobuze nu sunt si déjà se ingrosa gluma, asa ca am luat bilete Beijing-Guangzhou, un alt oras in apropiere de HK, de unde gasim ceva pana la destinatie. Singurul inconvenient ar fi ca drumul dureaza 24 de ore si nu sunt decat bilete pe scaun. Oh well, be it!
Te astepti oarecum la agitatie intr-o tara cu 1.3 miliarde de oameni si un oras de 15 milioane, dar nu poti sa te pregatesti suficient pentru cum este de fapt. Oriunde te afli, oriunde te uiti, pe orice straduta, orice alee – sute de oameni, sute de chinezi, agitatie, zarva. Nu mai zic de bulevarde si piete. Daca ma asez in cur si fumez o tigara trec mii de oameni pe langa mine in cateva minute, chinezi, care se plimba de colo colo cu cine-stie-ce treaba de rezolvat. Wow! In piata Tiananmen in orice minut sunt mii de aparate foto indreptate spre intrarea in Orasul Interzis, fotografiind mii de chinezi cu Mao in fundal. Mongolii aveau un cult pentru Gingis Khan, chinezii au pentru Mao. Foarte frumos .. fiecare cu a ma-sii.
Plimbarea pana sus - varianta pentru bosorogi cu trenuletul, e imposibil sa urci pe caldura respectiva
Acum doi ani il tot vedeam la televizor si il laudau toti comentatorii - acum, stadionul olimpic (sus):
Eternul cer cenusiu din Beijing .. nu stii daca e soare sau sta sa ploua sau orice altceva, dar stii sigur ca e poluare
Ce sanse si ce oportunitati o avea ‘the average chinese’? Nu vreau sa par xenofob, dar toti arata la fel, se imbraca la fel, vorbesc la fel, au aceleasi gesturi si acelasi comportament. Probabil si aceleasi interese si aceleasi asteptari, oameni xeroxati. Cel putin, asa pare si e una din ocaziile cand chiar imi pare bine ca m-am nascut in Romania si ca traiesc in Romania, unul din 23 de milioane si nu unul din 1300 de milioane, care poate avea oricati copii doreste fara sa ceara voie. In China, daca primul copil e fata, ai voie sa mai bagi o fisa. Daca e baiat, full stop. Youtube, Facebook, MySpace, Blogspot si alte retele sociale online sunt interzise si hai sa vorbim si despre mancare!
China prin stomac
Ca orice alt lucru interesant, mancarea chinezeasca polarizeaza lumea – fie iti place foarte mult, fie nu iti place. No middle way. Eu am incercat-o si acasa, am incercat-o si aici. De doua ori. Nu pot decat sa zic ca cea mai scarboasa mancare pe care credeam ca am mancat-o vreodata acasa este delicioasa in comparativ cu mancarea lor, care:
- Pute
- Are o consistenta ciudata comparativ cu ce te-ai astepta
- Intotdeauna e servita cu un sos neidentificat care pute
- Pute
- Carnea nu e gatita ca lumea ci fiarta (probabil in acel sos)
- Carnea are urme de piele
- Diversele aviare care ajung mancare sunt gatite/servite cu tot cu cap/cioc/ghear/oase
- Pute!
Legumele sunt ok, dar fiind de fel homo sapiens sapiens, am evoluat pana aici consumand carne, astfel crescand capacitatea cerebrala pana la un nivel care ne permite sa gandim asa cum o facem. So vegetables are for girls, sorry, I need meat.
Dupa 10 zile in Mongolia in care am mancat capra, oaie, miel si alte bunatati de camila/iapa – abia asteptam sa fac razie intr-un KFC in Beijing. 9:30 AM, lihnit, la casa la KFC. Dupa ce am consultat atent pozele ce insoteau meniul in chineza, ‘hello, do you have crispy strips?’ – o privire mai goala decat canioanele din Mongolia. Se agita fata, o cheama pe colega care o rupea pe engleza, ii adresez aceeasi intrebare. Raspunsul vine ca un pumn in piept – ‘hmm .. what is crispy strips’? J) Hm, ok .. mii de kilometri de casa, desi este ditamai franciza internationala, poate totusi se cheama altfel in China. ‘Ok, what kind of chicken do you serve?’ Ea: ‘hmm, we have pork bacon, fish fingers, tofu, cheeseburger or you can have egg salad, no chicken, sorry’ Oh My God! Simteam cum se naruie sperantele mele la niste amarate de crispy strips pe care le visam de cateva zile. In mintea mea era ‘fuck .. do you know what KFC stands for? I can assure you the ‘C’ isn’t for pork or fish ..’ In fine, am mancat un miniburger si am continuat drumul – cred ca era prea devreme totusi, era destul de gol localul. In Bucuresti la 9:30 e coada la orice KFC. Now that’s culture shock!
Teoretic, aici este pui prajit cu ciupeci, care in poze arata superb .. si fara acea ciorba neidentificabila insotitoare - realitatea este alte: bucati de pasare sarite dintr-un satar in aceasta apa de canal care desigur, pute..
Si ca sa fie treaba treaba, vasul de servire era incalzit de acest device deosebit de avansat, ca si cum afara erau minus 15 grade, si nu plus 200
Ce dor imi e sa-i zic unui asemenea nene 'una mare, cu de toate .. iute te rog, si cu ceapa, da' - asta nu cred ca ar fi inteles :)
E distractiv sa mananci cu chopsticks, pacat ca undeva de-a lungul secolelor au gresit amarnic in arta de a gati. Mancare. Normala. Sunt sigur ca stiu de existenta furculitei, insa betele triumfa de departe :)
Si cam asta e Beijing. Next stop, Hong Kong, un alt drum cu peripetii :) Stay tuned!
Finally.... vad ca v-ati descurcat... si eu am fost "maimuta" de pozat,. dar pe Marele Zid... ma urau baiatul cu yakul si cel cu camila bactriana care venisera sa ia si ei un mao (de preferinta rosu, dar si alte culori se acceptau)...
Astept imagini din HK !!!! Si nu ratati Macao... !
Vad ca a fost innorat sau mult smog. Asa am prins si eu in Shanghai. Oricum, Beijingul merita din plin multe zile petrecute in oras. Drum bun in continuare!
Votez "pentru", Razvan!
@Tudor: Chestiile alea cu gheare si cap nu le puteam nici eu suferi dar mai sunt si alte feluri...si, oricum, se pare ca eu am avut pile la KFC, fiindca aveau chicken :) Poate o fi si la ei cum era la noi cu masinile cu saptamana para/impara si ai fost in cea care nu trebuie :)
M-am distrat la maxim cu "maimuța la pozat" pentru că fix aceleași cuvinte le-am folosit povestindu-mi pe blog propriile pățanii din China, iar povestea ta abia acum o citesc. Am remarcat însă un amănunt notabil : tu ai fost maimuță la Tienanmen, Imperator pe Marele Zid (apropo, la Mutyaniu a fost superlejer, mi-a zis bine un chinez că la Badaling e urgie), eu la Cuibul de Pasăre și Templul Paradisului. E bine că fiecare avem zona lui, nu ne deranjăm, business-ul merge (nu știu voi, dar eu am avut vreo 4-5 solicitări)...toate bune :))