TuDormeai Cand Eu Calatoream

Nu stiu cum sa zic altfel, dar nu este nimic de facut :) Decat sa stai la soare si sa te balacesti de dimineata pana dupa amiaza, iar seara sa mananci si eventual sa bei ceva pe Long Beach. Cam greu cu bautul pentru ca berea e minim 10 ringiti, deci 10 lei. Cea mai viabila optiune, cum ne-au aratat niste vecine britanice, era sa iei o sticla de vodka la doar 30 ringiti. Zis si facut. Ah, si am inchiriat si caiac de doua ori, m-am plimbat prin jurul insulei. Super tare! O liniste placuta, nu din aia apasatoare, o apa super limpede si curata, se vedeau toti coralii si pestii pe langa barca. Din cand in cand cate o plaja pustie neexploatata, cu palmieri aplecandu-se deasupra apei mai ceva ca salciile in Herastrau. De vis, ce sa mai. Din pacate nu am facut poze din caiac decat cu telefonul si nu am apucat sa le descarc.

Mancarea - ieftina si buna. Plateam zilnic aprox. 25 ringiti pe o portie mare de paste, burger + fries si cafea la o sg. masa. Ceea ce e bine. Ideea e ca trecand zilele mi-a intrat in cap ca e ieftin si bine, dar se tot adunau si mica mea problema era ca ramaneam fara bani. Adica fara ringiti, pe insula nefiind bancomate sau banci, evident :). In ultimele 3 zile se arata o iminenta nevoie de imprumut, urmand sa rambursez in Kuala Lumpur. Am platit si ultimele cazari si mai erau doua zile fara bani, cam nasol. Cand, ce sa vezi ...

Intr-o seara la cina, baietii de la terasa pe plaja pe care o frecventam imi remarca playstation-ul portable. Cum ca au si ei unul si ce se mai distreaza, ce s-ar mai juca in retea, blabla. Cred si eu, odata cu sezonul ploios astia se retrag toti intr-un sat de pescari si pana apar iar turistii alta distractie n-au. Buuun - unul mai sprinten 'you sell?' hmm, 'ok zic, 500 ringit'. Adica tot atatia ron, remember :) Eu il cumparasem chiar inainte sa plec in excursie de la cineva de incredere cu 450 RON, aproape neatins. L-am frecat, l-am jucat, am terminat 'n' jocuri, mi-am facut damblaua cu el, ce sa mai zic. Sta el se gandeste, dispare vreo 20 min. dupa care apare cu 450 ringiti si facem targul! Nu-mi venea sa cred ce noroc, oricum nu mai aveam nevoie de PSP acum ca eram la capatul calatoriei. I-am dat si incarcatorul si cablul de date, le-am facut un mic training, le-am aratat cum se pot juca in retea si vanzare buna, in pantecele Malaeziei. A fost cam plictisitor zborul de 14 ore la intoarcere fara PSP ce-i drept, dar asta este, unele lucruri dureaza prea putin.

Fiind extrasezon cica sezlonguri si umbrele la discretie, desi am preferat clasicul nisip. Sezlonguri sunt si in vama veche dar nisipul parca e putin altfel :) Cu internetul se ivea o mica problema caci costa 10 ringiti ora la wireless. Dar cu dibacie carpato-danubiano-pontica am rezolvat-o si pe asta. La Coral Bay era un complex cu bungalow-uri pentru salarii occidentale, care oferea si wireless pentru clientii cazati acolo. Pentru restul lumii, 8 ringiti ora. Am cumparat o ora odata, dupa care am retinut parola - pentru cine ajunge acolo, 0123456789 :)) Asadar, wireless la discretie, staff-ul nu prea cocheta cu limba lui Shakespeare, asa ca nu se deranja nimeni sa verifice daca sunt cazat acolo. 'Hmm, prea bea asta cafea aici zi de zi cate 3-4 ore, sigur sta la noi'.