Mongolian Trip - part 1

Dupa doua nopti in Ulan Bataar, discutii, negocieri si planificari cu cei de la hostel, am plecat dis de dimineata in turul de 8 zile. Sunt fel si fel de variante pentru aceste tururi, de 5,8,15,28 de zile - fiecare cu cat poate aloca. Ideea e ca e unul din cele mai populare hosteluri din oras, daca nu chiar cel mai, iar tururile se incropesc in functie de numarul de doritori care apar si dispar.

Noi eram trei plus doi francezi care se lipisera si am iesit mai ieftin decat era planificat initial, 330USD pentru 8 zile cu dormit la nomazi in iurte (corturile/casele lor traditionale), mancare de trei ori pe zi (lots of it), ghid vorbitor de lb. engleza (ghida in cazul nostru), sofer, camel riding, tot tacamul. Cand sa plecam, francezii - asa frantuzeste cum sunt ei, s-au retras din tur si am ramas noi trei, respectiv eu cu cele doua Mirune. Noroc cu Diego, 28 anos, Barcelona, care insista ca nu e spaniol, ci catalan. Am facut tot felul de schimburi de impresii pe drum, el fiind vorbaret asa de fel. Asadar am pornit la drum.



Transportul - o duba Furgon care parea ca poti sari cu ea de pe cele mai inalte stanci si nu va pati nimic.




Mongolia este enorma. Nu stiu cum sa o caracterizez ca sa spun concret cat de mare pare, dar mergeam cu masina in fiecare zi sute de kilometri si nu se zarea nimic stanga-dreapta-fata-spate. Incredibil de pustiu oriunde te-ai uita, peisaje endless.



La un pit stop cu ghida noastra, Suvdaa, care semana cu Angelina Jolie :) Eu unul ma asteptam la un mongolez balos.







Taxiurile dintr-una din zile - am mers vreo ora si ceva din tabara unde am dormit pana la baza canionului, unde ne-am catarat si ne-am intalnit cu masina noastra.





Camel riding baby!





Aici eram pe un mic munte - la manastirea Ongin Khiid - candva cea mai importanta locatie a calugarilor budisti din Mongolia, inainte de intrarea in forta a noului regim anti-religie; cum urcarea a necesitat ceva transpiratie pe un soare puternic, sa ne uscam si tricoul




Ongin Khiid



Recunoasteti personajul oriunde - da, poate fi gasit chiar si in cele mai indepartate sate mongoleze

Saci de dormit si izopren - asigurati de organizatori.

Friendly one.

Aici mi-am marcat iurta, sa stie toata lumea cine doarme in ea :)



La o sueta cu Diego

Peste tot in Mongolia se gasesc aceste iurte - este constructia lor traditionala, facuta din ceva lemn si acoperita cu lana de oaie. In mijloc de obicei este soba, care arde cu balega pentru ca nu e lemn asa la discretie ca in Romania :) Unele iurte au si ceva mobilier inauntru, altele nu, in functie de cat de instarita e familia care le detine.

Itinerariul turului era insemnat cu noptile dormite in iurte, noptile la cort, etc, insa aveam un sofer foarte de-al locului, care oprea din iurta in iurta, dadea binete si intreba daca au loc in vreuna si pentru noi. Daca iesea, stateam la ei, daca nu, continuam. Intr-o singura noapte am dormit la cort, voi detalia mai tarziu.


Chiar daca e foc in soba sau nu, inauntru este super cald pentru ca sunt foarte bine izolate cu lana. Vantul nu se simte deloc, perfect accommodation!



Sa traiasca domn' sofer!


Ghida, Suvdaa, gatea in spatele dubei. Punea o patura pe jos, scotea repede toate bagajele si se transforma in bucatarie. Am mancat super bine in aceste 8 zile. Ok, poate m-am saturat de carne de capra si oaie, lapte de camila, iapa, etc - dar overall a fost ok. Ei nu mananca porc si nici chicken :) habar n-au ce pierd. Cand m-am intors in Ulan Bataar mi-am infipt dintii intr-un dublu-triplu-cvadruplu cheeseburger. Ah, nu au nici mcdonalds, nici kfc.




Asta era iurta din prima noapte, de dimensiuni mai reduse. Ospitalieri totusi.

The view out the porch

La o cafea cu soferul nostru, Achra


Un nene gazda ne agata niste bucati de oaie la uscat in iurta :)


In prima noapte planul era sa punem cortul aici. Si l-am pus. Dar ..

Sunt Victor Slav si va prezint vremea: sandstorm! Asa ca am impachetat totul la loc frumos si am oprit la prima iurta.


Horse love









Read Users' Comments (0)

Goodbye Russia, Hello Mongolia!


Am iesit seara pe usa hostelului din Irkutsk dupa un binemeritat dus, cu destinatia Mongolia. Initial trebuia sa ne urcam in tren seara si dimineata sa ne trezim in Mongolia. Teoretic.
Practic, nu am mai luat trenul direct Irkutsk – Ulan Bataar, ci ni s-a nazarit o idée mai practica si mai ieftina – tren Irkutsk – Ulan Ude (Rusia) si de acolo autobuz pana in Ulan Bataar. Toate bune si frumoase, cumparam bilete pana la Ulan Ude, ne urcam in tren si dimineata suntem in Ulan Ude – primii in statia de autobus, ce sa vrei mai mult? De la gara stiam de la o tanti ca e 200 de ruble taxi pana la statia de autobus, asa ca ne-a dus nenea de mai jos, intr-o masina care semana cu cea a lui Fred Flintstone. Din clipa in clipa ma asteptam sa ne zica sa dam din picioare:
Am zabovit vreo trei sferturi de ora prin Ulan Ude inainte sa o pupam pe mother Russia goodbye:




In fine – primii in statie. 40 minute mai tarziu apare si autobuzul Ulan Ude – Ulan Bataar – bucurie, entuziasm, in 9 ore aveam sa fim in Mongolia. Nooot! Brusc apare o cireada de Americano-francezo-turisti cu basaul cat Mongolia, aparent cu bilete rezervate din timp. Asadar tot autocarul era plin ochi – singurul pe zi, iar din tren tocmai coborasem. Cum viza de Rusia expira a doua zi, panica, stupoare. Ne amicim repede cu un cuplu – ea rusoaica el mongolez – lui ii expira viza in aceeasi zi cu cantec si trebuia neaparat sa fie in Ulan Bataar. Asa ca ne lipim ne el si ne duce pe niste stradute la o autogara, un fel de Obor rusesc asa, de unde am luat o dubita pana la orasul de granita, Kyakhta.
In Kyakhta, taxi Lada pana la punctul de frontiera. Frontiera era in pauza de masa asa ca am stat in acest peisaj doua ore:
Granita Rusia – Mongolia nu se poate trece decat cu un vehicul – bicicleta sau masina mai specific. Cum nu aveam niciuna, sunt doua dubite care ofera acest serviciu de border crossing pentru 150 ruble. Zis si facut, dupa un lung sir de scoate actele-baga actele am trecut granita si am mers cu dubita pana in Sukhbataar, la vreo 20km e granita, de unde ne-am aranjat cu un taxi pana in Ulan Bataar – 15000 torongi, adica vreo 9 euro, 5 ore de mers cu taxiul.
In fine, am ajuns in Ulan Bataar - de departe cel mai poluat oras in care am fost pana acum. Not much to do, either - pretty boring. desi am tras cateva poze prin centru, unde este si cazarea o noapte, inainte de plecarea in tur 8 zile:


Asta vindea monede de peste tot




Cu Burj-al-arab-ul local
Cazarea

Read Users' Comments (0)

 
toateBlogurile.ro VOTEZI la roblogfest 2011