"What happens In Amman stays In Amman"

Undeva de-a lungul istoriei, Iordania a lipsit de la ora in care s-au predat cursurile ‘trotuar’, ‘borduri’ si ‘pietoni’. E ciudat pentru ca unele cladiri au trotuar in fata lor, altele nu – iesi direct in strada. In capitala Amman, un oras de trei ori cat Bucuresti insa cu aproximativ acelasi numar de locuitori, nu este nimeni de gasit, asadar, pe strazi. Moneda – Dinarul Iordanian – da clasa atat dolarului cat si euro (1dinar=1.15eur). E interesant ca daca nu mai ai dinari, nu e musai sa cauti exchange office; aproape orice unitate comerciala accepta usd/eur si primesti rest in dinari, pentru ca peste tot este acelasi curs de schimb, pretty cool.

Mijlocul de transport preferat si uzitat intens este eternul taxi. Taxiurile galbene insa, pentru ca cele gri de la Al-Mumayaz sunt expensive. E de ajuns sa iesi in strada iar intre 2-5 minute inevitabil esti in taxi, iar o plimbare in medie costa 1.5-2 dinari.




Mai toate tarile arabe au traficul auto haotic dupa standardele noastre, insa aici se intampla ceva cu totul incredibil. Ai fi tentat sa crezi ca la scoala de soferi au cursuri de telepatie, pentru ca nu au nicaieri chestii inutile cum ar fi semne de circulatie sau semafoare. Si nu pentru ca nu si-ar permite – infrastructura per total e foarte bine ingrijita. In cate zile am stat in Amman nu am reusit sa inteleg cine, cum sau de ce are prioritate; e o ‘mica intelegere’ ce alimenteaza sarmul lumii arabe pretutindeni.

Am mai pasit prin tari musulmane, insa Iordania ocupa cu brio locul 1 cand vine vorba de conservatorismul localnicilor. Doamne fereste (sau Allah frereste, whichever works for you) sa te tii de mana pe strada; daca te pupi e deja blasfemie si risti sa fii batut cu pietre in piata publica. Nu domn’le, femeia la 4-5 metri in spatele barbatului, daca acesta este prezent. Daca nu, femeile in gasca, infasurate pana in dinti. Ok, femei ascunse in totalitate de fel si fel de panze, dar acum parca intrasem fara sa vreau pe usa unui fan-club Batman :). Insa Joker nu mai aparea ..

Cum ziceam, nimeni pe strazi. Populatia este atent concentrata in malluri (Amman Mall, Plaza Mall, Mecca Mall, etc). Cam asta reprezinta atractia principala. O plimbare prin centru mai adauga aparatului foto Citadela, Amfiteatrul Roman din vremuri demult apuse, Walakat Street (acest Magheru de Amman) plina cu magazine sau moscheea Abdullah I. Alte plimbari in cutia metalica pe patru roti te pot duce la Marea Moarta in vreo ora sau la Petra in trei ore.

Souk Jara, bazarul central - chestii colorate gata de ingerat

Amfiteatrul Roman(esc?)


Taximetristii – baieti simpatici

Sunt convins ca la urmatoarea generatie reproductiva, multi dintre copiii lor vor avea a treia mana conform genelor in continua evolutie a urmasilor nostri, deoarece nu am avut parte de taximetrist care sa nu vorbeasca la un telefon si un altul sa sune in draci; asta in timp ce trebuie sa schimbe vitezele si sa invarta volanul. Eh, cu volanul mergea, ca-l mai tineau cu burta sau cu pieptul. Ai crede ca pe langa taximetrie fac outsourcing pentru vreun call-center sau tranzactioneaza de zor la bursa.

Baiat politicos din fire, la urcarea in taxi zic ‘salaam alekum’ urmat de unde am nevoie sa ajung. Si de aici diverse scenarii. O data nici nu i-am mai spus ‘no Arabic, English’, am dat din cap si am zambit vreo 10 minute cat a durat cursa in timp ce el turuia acolo iar eu il aprobam intr-o veselie; mi se parea incredibil si nu aveam cu cine sa rad. Am platit la final si i-am zis ‘shukran’/multumesc abia abtinandu-ma sa nu rad. Altul a povestit tot drumul despre ‘deep love song’ ce-i umplea masina de poluare fonica si cele 8 foste sotii ale lui; data viitoare se insoara cu o straina, nu mai vrea Iordanience. Intr-o seara cautam bautura (care nu se gaseste asa in orice magazin) si cand a auzit baiatul ‘spirits shop’ – ‘spirits? ghosts?’ ‘hmm, no, to drink, spirits shop, alcohol’ ‘oh yes, ok ok I take you my friend’ J. Un alt baiat o rupea pe engleza dar cam slab la geografie si istorie – ‘where from?’ ‘Romania’ ‘hmm, yes, Romans very good fighters in our history’ – nu i-am mai zis ca Romania nu e Roma si ca nu i-am ocupat niciodata regatul, dar ne-am inteles ok.

Cand in Bucuresti ploua si e frig, la doar doua ore prin aer poti afla cum se simt gogosarii intr-un borcan cu muraturi, facand plaja la Marea Moarta. Trust me, e moarta moarta si isi trage numele plin de veselie de la faptul ca e atat de sarata incat nu traieste nimic in ea, asa cum am invatat la geografie in clasa a 6-a. La 33% nivel de salinitate, cand iesi din apa pur si simplu vezi sarea pe piele, iar daca nu faci dus imediat dupa apar tot felul de iritatii pe corp (celor mai sensibili, desigur, eu sunt antiglont). Aici poti alege un hotel cu felia sa de plaja privata, Amman public beach pentru tot poporu’ sau varianta de mijloc, ca Amman Beach Resort - intrarea e 15 Dinari cu acces la plaja, piscine, restaurant, magazine etc. Din Amman se poate inchiria microbuz Jett pentru inca 15 Dinari dus-intors.





Initial microbuzul opreste si la ‘baptism site’, unde baietii inventivi spun ca ar fi fost botezat Iisus si deci e loc de pelerinaj in toata regula, amenajat pompos. Culmea, o tara musulmana pana in crestetul capului scoate bani din obiective crestine. Daca stam putin sa cautam poate gasim si noi pe Lipscani casa in care si-a pierdut Mahomed virginitatea :) Bad joke, I know.

Microbuzul - piele & stuff, 1st class




Marea Moarta - sare la mal, 22cm, creste

Cum se ajunge?

- Direct cu Tarom pentru vreo 350-400 EUR, sau chiar in jur de 220 cand apar oferte ad-hoc;

- Bucuresti-Damasc la vreo 200 EUR, iar din Damasc shared taxi direct din aeroport; in functie de noroc poate dura doua ore pana la gasirea partenerilor de drum, dar pentru inca 12 EUR/10 Dinari esti in Amman in maxim trei ore, cu tot cu formalitatile vamale; exista si varianta autobuzului, insa dureaza mai mult, in special la trecerea granite siriene;

- Cea mai ieftina variant, cum povestea Imperator intr-un post, overland din Bucuresti via Istanbul-Aleppo-Damasc - dureaza mai mult, dar daca ai mai mult timp decat bani, merita.

Stomacul si papilele gustative cu siguranta nu se plictisesc, atat cand vine vorba de kebab sau shaworma cat si dulciuri. Dish-ul national se cheama ‘mansaf’ – carne de miel in iaurt fermentat si orez, asezate pe un aluat putin mai gros decat lipia mioritizata; am dat insa pas, nefiind mare fan miel. Cu 3-4 Dinari esti aranjat in stil oriental, fie ca optezi pentru fast-food, street food sau ceva gatit acasa.

'killed by lethal injection as per texas legislation'
'gased to death as per nazi beliefs'

Una peste alta nu e un loc in lumea araba in care miroase atat de bine ca in Istanbul la fiecare colt, nici la fel de agitat ca bazar/souk cum e Marrakech, dar este un loc plin de istorie (pe care insa deja v-ati obisnuit sa nu o prezint eu, altfel erati pe alt blog acum) si caracter pe care sper sa-l revad in curand, mai ales ca am sarit cu nonsalanta peste Petra :)

Salaam Alaikum!


Bonus - automatul de cafea de la OTP Sosiri :)
'the machine release rest', super

Read Users' Comments (15)

 
toateBlogurile.ro VOTEZI la roblogfest 2011