Perhentian - capat de linie; la mare, la soare
Kuala Lumpur, o stare generala de leneveala, umiditate mare si nerabdare sa ajungem pe insula. De aici trebuia sa ajungem in Pulau (= insula adica) Perhentian cu un anume autobuz. Dupa indelungi cercetari pe net, am aflat ca sunt doua autogari mari si late; in fine, cu o zi inainte am fost in recunoastere, am luat biletele sa fim siguri ca nu avem surprize, iar seara urmatoare eram cu bagaj, catel, purcel, playstation portable la Hentian Putra cu Steve din Tara Galilor asteptand frumusel autobuzul spre Kuala Besut, un mic sat de unde se ia barca pana pe insula.
10 ore si o pauza de pipi mai tarziu, la 6:30 a.m. eram in Kuala Besut, de unde ne si asalteaza un nene local cu bilete pentru prima barca. Ploua de rupea, dar avea sa se opreasca in vreo ora, numai bine cat sa facem plinul cu o cafea. Biletul de autobuz pana aici a costat 40 ringiti, adica tot atatia RON, one way, iar pe barca pana pe insula am mai dat 70 dus-intors, cam jumatate de ora. A fost super tare pentru ca a inceput usor si cand a iesit in larg 'i-a dat blana' cum s-ar zice, nu mai mersesem asa repede intr-o barca pana atunci.
Insula noastra era impartita in felul urmator: pe o parte Long Beach (cica mai pentru petrecareti) si pe alta Coral Bay (la polul opus, mai pentru bosometi, corali, mai liniste, etc). Intre cele doua, jungla si o poteca pietruita, lata de vreun metru si jumatate. Cazarea noastra de data asta, ultima din lant, era fix in mijloc, intre cele doua plaje, fix in varful dealului. Camera dubla, curata, baie/dus proprii - 30 ringiti, deci 15 de caciula. Mi s-a parut super ieftin, mai ales pentru ca urmau 6 nopti aici. Cica tocmai au intrat in sezon ploios, desi nu a plouat in nici o zi. Se mai apuca noaptea uneori, insa nimic notabil pe timp de zi - soare all the way!
Nu stiu cum sa zic altfel, dar nu este nimic de facut :) Decat sa stai la soare si sa te balacesti de dimineata pana dupa amiaza, iar seara sa mananci si eventual sa bei ceva pe Long Beach. Cam greu cu bautul pentru ca berea e minim 10 ringiti, deci 10 lei. Cea mai viabila optiune, cum ne-au aratat niste vecine britanice, era sa iei o sticla de vodka la doar 30 ringiti. Zis si facut. Ah, si am inchiriat si caiac de doua ori, m-am plimbat prin jurul insulei. Super tare! O liniste placuta, nu din aia apasatoare, o apa super limpede si curata, se vedeau toti coralii si pestii pe langa barca. Din cand in cand cate o plaja pustie neexploatata, cu palmieri aplecandu-se deasupra apei mai ceva ca salciile in Herastrau. De vis, ce sa mai. Din pacate nu am facut poze din caiac decat cu telefonul si nu am apucat sa le descarc.
Mancarea - ieftina si buna. Plateam zilnic aprox. 25 ringiti pe o portie mare de paste, burger + fries si cafea la o sg. masa. Ceea ce e bine. Ideea e ca trecand zilele mi-a intrat in cap ca e ieftin si bine, dar se tot adunau si mica mea problema era ca ramaneam fara bani. Adica fara ringiti, pe insula nefiind bancomate sau banci, evident :). In ultimele 3 zile se arata o iminenta nevoie de imprumut, urmand sa rambursez in Kuala Lumpur. Am platit si ultimele cazari si mai erau doua zile fara bani, cam nasol. Cand, ce sa vezi ...
Intr-o seara la cina, baietii de la terasa pe plaja pe care o frecventam imi remarca playstation-ul portable. Cum ca au si ei unul si ce se mai distreaza, ce s-ar mai juca in retea, blabla. Cred si eu, odata cu sezonul ploios astia se retrag toti intr-un sat de pescari si pana apar iar turistii alta distractie n-au. Buuun - unul mai sprinten 'you sell?' hmm, 'ok zic, 500 ringit'. Adica tot atatia ron, remember :) Eu il cumparasem chiar inainte sa plec in excursie de la cineva de incredere cu 450 RON, aproape neatins. L-am frecat, l-am jucat, am terminat 'n' jocuri, mi-am facut damblaua cu el, ce sa mai zic. Sta el se gandeste, dispare vreo 20 min. dupa care apare cu 450 ringiti si facem targul! Nu-mi venea sa cred ce noroc, oricum nu mai aveam nevoie de PSP acum ca eram la capatul calatoriei. I-am dat si incarcatorul si cablul de date, le-am facut un mic training, le-am aratat cum se pot juca in retea si vanzare buna, in pantecele Malaeziei. A fost cam plictisitor zborul de 14 ore la intoarcere fara PSP ce-i drept, dar asta este, unele lucruri dureaza prea putin.
10 ore si o pauza de pipi mai tarziu, la 6:30 a.m. eram in Kuala Besut, de unde ne si asalteaza un nene local cu bilete pentru prima barca. Ploua de rupea, dar avea sa se opreasca in vreo ora, numai bine cat sa facem plinul cu o cafea. Biletul de autobuz pana aici a costat 40 ringiti, adica tot atatia RON, one way, iar pe barca pana pe insula am mai dat 70 dus-intors, cam jumatate de ora. A fost super tare pentru ca a inceput usor si cand a iesit in larg 'i-a dat blana' cum s-ar zice, nu mai mersesem asa repede intr-o barca pana atunci.
In fine, era 14 septembrie, deci a doua zi dis-de-dimineata:
Insula noastra era impartita in felul urmator: pe o parte Long Beach (cica mai pentru petrecareti) si pe alta Coral Bay (la polul opus, mai pentru bosometi, corali, mai liniste, etc). Intre cele doua, jungla si o poteca pietruita, lata de vreun metru si jumatate. Cazarea noastra de data asta, ultima din lant, era fix in mijloc, intre cele doua plaje, fix in varful dealului. Camera dubla, curata, baie/dus proprii - 30 ringiti, deci 15 de caciula. Mi s-a parut super ieftin, mai ales pentru ca urmau 6 nopti aici. Cica tocmai au intrat in sezon ploios, desi nu a plouat in nici o zi. Se mai apuca noaptea uneori, insa nimic notabil pe timp de zi - soare all the way!
Pe parcursul sejurului pe insula, cerul dadea adevarate spectacole seara in partea vestica a insulei, cum voi ilustra in continuare :)
Nu stiu cum sa zic altfel, dar nu este nimic de facut :) Decat sa stai la soare si sa te balacesti de dimineata pana dupa amiaza, iar seara sa mananci si eventual sa bei ceva pe Long Beach. Cam greu cu bautul pentru ca berea e minim 10 ringiti, deci 10 lei. Cea mai viabila optiune, cum ne-au aratat niste vecine britanice, era sa iei o sticla de vodka la doar 30 ringiti. Zis si facut. Ah, si am inchiriat si caiac de doua ori, m-am plimbat prin jurul insulei. Super tare! O liniste placuta, nu din aia apasatoare, o apa super limpede si curata, se vedeau toti coralii si pestii pe langa barca. Din cand in cand cate o plaja pustie neexploatata, cu palmieri aplecandu-se deasupra apei mai ceva ca salciile in Herastrau. De vis, ce sa mai. Din pacate nu am facut poze din caiac decat cu telefonul si nu am apucat sa le descarc.
Mancarea - ieftina si buna. Plateam zilnic aprox. 25 ringiti pe o portie mare de paste, burger + fries si cafea la o sg. masa. Ceea ce e bine. Ideea e ca trecand zilele mi-a intrat in cap ca e ieftin si bine, dar se tot adunau si mica mea problema era ca ramaneam fara bani. Adica fara ringiti, pe insula nefiind bancomate sau banci, evident :). In ultimele 3 zile se arata o iminenta nevoie de imprumut, urmand sa rambursez in Kuala Lumpur. Am platit si ultimele cazari si mai erau doua zile fara bani, cam nasol. Cand, ce sa vezi ...
Intr-o seara la cina, baietii de la terasa pe plaja pe care o frecventam imi remarca playstation-ul portable. Cum ca au si ei unul si ce se mai distreaza, ce s-ar mai juca in retea, blabla. Cred si eu, odata cu sezonul ploios astia se retrag toti intr-un sat de pescari si pana apar iar turistii alta distractie n-au. Buuun - unul mai sprinten 'you sell?' hmm, 'ok zic, 500 ringit'. Adica tot atatia ron, remember :) Eu il cumparasem chiar inainte sa plec in excursie de la cineva de incredere cu 450 RON, aproape neatins. L-am frecat, l-am jucat, am terminat 'n' jocuri, mi-am facut damblaua cu el, ce sa mai zic. Sta el se gandeste, dispare vreo 20 min. dupa care apare cu 450 ringiti si facem targul! Nu-mi venea sa cred ce noroc, oricum nu mai aveam nevoie de PSP acum ca eram la capatul calatoriei. I-am dat si incarcatorul si cablul de date, le-am facut un mic training, le-am aratat cum se pot juca in retea si vanzare buna, in pantecele Malaeziei. A fost cam plictisitor zborul de 14 ore la intoarcere fara PSP ce-i drept, dar asta este, unele lucruri dureaza prea putin.
Alta atractie - snorkeling & diving, care insa nu m-au atras. Swimming with sharks & stingrays, yeah, maybe some other time, thanks :)
Ok - click pe poza si o sa-l vedeti mai clar, ditamai varanul. El si fratii lui umbla nestingheriti pe toata insula, in special pe poteca dintre plaje.
Fiind extrasezon cica sezlonguri si umbrele la discretie, desi am preferat clasicul nisip. Sezlonguri sunt si in vama veche dar nisipul parca e putin altfel :) Cu internetul se ivea o mica problema caci costa 10 ringiti ora la wireless. Dar cu dibacie carpato-danubiano-pontica am rezolvat-o si pe asta. La Coral Bay era un complex cu bungalow-uri pentru salarii occidentale, care oferea si wireless pentru clientii cazati acolo. Pentru restul lumii, 8 ringiti ora. Am cumparat o ora odata, dupa care am retinut parola - pentru cine ajunge acolo, 0123456789 :)) Asadar, wireless la discretie, staff-ul nu prea cocheta cu limba lui Shakespeare, asa ca nu se deranja nimeni sa verifice daca sunt cazat acolo. 'Hmm, prea bea asta cafea aici zi de zi cate 3-4 ore, sigur sta la noi'.
La multi ani! Super tare loc ca sa implinesti x ani! Oare eu pe unde eram la varsta asta? Nici nu mai tin minte! Sigur nu intr-un asemenea loc. Tie iti raman insa amintirile si pozele... Marfa!
Bravo! O intrebare tehnica: ce aparat foto folosesti, culorile din poza sunt foarte vii... le pui direct sau le prelucrezi vreun pic?