TuDormeai Cand Eu Calatoream

Iarna pe ulita - La Roma

2012-02-05T16:58:00.000-08:00

Iaca m-am trezit intr-o dimineata plictisit de -18 grade, cu gandul la o mica escapada, eventual undeva mai caldut. Un' sa fie, un' sa fie - la Roma.
Doar ca AccuWeather zicea ca va ploua si chiar va ninge la Roma, dar sa fim seriosi .. cum sa ninga la Roma? (una la mana) si cum sa aiba AccuWeather o prognoza buna? (a doua la mana).

Pac, ia biletul, pac, ia hotelul si vezi.

Nu pot decat sa incep cu un scurt moment publicitar. Ce dejectie de rusine nationala este aeroportul Baneasa, Doamne Maica Domnului: apara, ajuta si pazeste!!! O rusine totala, un aeroport jegos, extrem de depasit, abject, infect, incredibil de indezirabil. Autoritatile ar face un bine imaginii de tara daca ar pune buldozerele pe el - scurt.
Acum deh, lowcost cumperi, lowcost primesti, insa e prea de tot. Nici nu stiu de ce sa fiu mai revoltat; pentru ca faci online check-in degeaba (tot tre' sa stai la counter chiar si fara bagaj de cala) sau pentru ca sunt doua detectoare de metale si 3 politisti sictiriti pentru o turma de 500 de oameni? Sau pentru ca astepti inghetat bocna in niste autobuze cu usile deschise care sa te poarte 20 de metri pan' la minunea cu aripi si motoare cu reactie? Saaaau ... pentru cei 6 metri de banda rulanta (una vai de steaua ei) de bagaje de la sosiri, unde cand au chef bagajistii jongleaza cu valiza ta?

Daca ar decola avioanele de la autobaza Chitila ar fi mai luxos.

Dar tot raul spre bine, o cafea instant de 3eur mai tarziu aterizam pe Ciampino. Autobuz pana la Termini, cazare si plimbare dis-de-dimineata. Din trei zile, prima a fost ploioasa si friguroasa iar noaptea a inceput ninsoarea.
Noi (eu si ea) ne plimbam in bocanci, respectiv cizme, cu umbrela de rigoare, chiar si prin zapada, ni se parea normal in special venind de-acasa. A doua zi ce sa vezi, mai nimeni pe strada.
Autobuzele cu capatat lanturi pe roti, ca si majoritatea masinilor, Pe ici-colo mai vezi cate-un excavator debarasand zapada, totul pare normal.

La hotel facem cunostinta cu un baiat 'bun la toate' care era roman stabilit acolo de 9 ani si o alta angajata a hotelului, tot romanca pe la vreo 38-40 ani. Ce sa vezi, amandoi vor avea camera in hotel la noapte pentru ca nu pot ajunge la casele lor. Sunt sinistrati la locul de munca.

Da, pentru un strat de 5-6cm de zapada, toate institutiile se inchid, iar cei 2 romani angajati la hotel primesc camera pt. ca iata - e cod ROSU! Muzeele inchise, atractiile inchise. Pusesem ochii pe ceva biserici de vizitat pentru a admira picturile din interior si pe Galleria Borghese - evident inchise due to bad weather.
Cica n-ar mai fi nins asa in Roma din '85.

A doua seara a mini-sejurului roman, la Telegiornale 5 stirile sunau exact ca la noi acasa, doar ca erau in italiana. Aceeasi 'urgie alba', acelasi 'iad al zapezii', doar ca pentru mult mai putina zapada.
O stire care mi-a atras atentia a fost aceea potrivit careia - atentie! - autostrazile A24 si A25 nu sunt practicabile! :) .. well .. fiti fericiti ca aveti 33 de autostrazi; asa chiar ca toate drumurile duc la Roma. Las' ca zapada se topeste. Noi avem una jumate, ce sa mai zicem? Sa fim fericiti ca e mai putin de dezapezit, facem economie la antiderapant.

A doua zi decidem sa mergem la Vatican, sa urcam pe cupola pentru celebra panorama. Cand am intrat in bazilica era relativ senin; 500 si ceva de trepte mai tarziu:

Bazilica Sf. Petru de afara

Ziua urmatoare ne-am mai incercat o data norocul caci era senin, dar accesul nu era permis pana sus datorita slujbei; oh well ..

Ne-am resemnat cu o plimbare pan' la Colosseum

Eu cu Frosty Gladiatorul

Forul roman inzapezit; autoritatile s-au sesizat

Romanii au iesit cu mic, cu mare, sa vada minunea nemaivazuta, nemaiauzita

O mica pauza ...

La Galleria Borghese se practica snowboardingul iar Circus Maximus se transformase intr-un mare derdelus

Closed due to bad weather, desigur

.. what lawn ?

Mai vazusem palmieri, dar inzapeziti nu :)

Piazza Del Popolo, bataie cu zapada generala

Inca o mica pauza cu un cappuccino 'grande' - cam cat un bol de ciorba

Un detaliu interesant pentru o biserica - San Pietro In Vincoli

Doi gladiatori pleaca spre casa, suparati ca vremea le-a incurcat socotelile

Eu si ea :)

Mai sus - Fontana di Trevi si Piazza Spagna inainte de urgie :)

BUG Mafia n-ar fi avut succes in Italia pentru ca la Roma nu sunt blocuri gri

Colac peste pupaza, receptia hotelului se ofera sa ne bage pe gat un transfer spre aeroport noua si altor 4 romani, caci nu se stie ce mai circula pe vremea asta. Am refuzat politicos si am ales tot autobuzul . Auzind acestea, receptia ne sfatuieste sa plecam cu 4 ore inainte de decolare spre aeroport.

Asadar am ajuns la aeroport in jur de 16:00, pentru o decolare la 18:00, insa toate zborurile au fost fie intarziate fie anulate. In cazul nostru doar 3 ore intarziere, asa ca ne-am imprietenit foarte bine cu scaunele din terminalul plecari timp de cinci ore.

Dar iata ca Malev a intrat, dupa 66 de ani, in faliment si WizzAir preia teritoriul. Vor reincepe cursele Bucuresti - Budapesta, asa ca hai la plimbare!

Bulgarian Road Trippin'

2011-04-26T05:29:00.001-07:00

4 persoane si-un Hyundai Tucson au plecat Duminica dimineata la plimbare. Cateva tricouri de schimb, o patura pe care nu am folosit-o, niste drob, niste pasca, un cozonac, benzina in rezervor, GPS lipit de parbriz, niste lei, niste euro si niste leva.

Cu gandul de a vizita vecinii bulgari, traseul a fost Bucuresti - Capul Kaliakra - Balcic - Bucuresti, cu o noapte petrecuta in Balcic. Ne-am uitat dinainte pe net dupa cazare/chestii de vazut/facut, insa nu am rezervat nimic dinainte.
Vis-a-vis de calitatea soselei, drumul este jumatate practicabil, jumatate ca dupa bombardament, in special pe masura ce te afunzi in teritoriul bulgaresc. Calitatea serviciilor insa este mult peste orice bodega cu pretentii de terasa sau restaurant din Romania, asa ca daca ai patru roti si'un volan, de ce sa nu profiti?

Acum cateva saptamani fusesem tot in Bulgaria, la Veliko, unde am avut parte de 8 feluri de mancare excelente, plus deserturi si bauturi la 140RON/70leva. Acum fiind zona ceva mai frecventata de turisti am ajuns la aprox. 200ron/100leva pentru o masa asemanatoare, pe principiul 'la bulgari se mananca mult, bine, ieftin'. Si asa este. Am avut si o experienta sub standardele la care am fost obisnuit de bulgari, insa era din cauza ca nu erau destui angajati in localul respectiv. In plus, terasa restaurantului era afara la soare si s-au apucat sa ne traga prelata, refuzand sa o lase netrasa a.i. sa ne bucuram de soarele pentru care ne-am asezat acolo pentru ca niste mosnegi vroiau umbra. Dar in fine .. trecem peste.

Asa cum pe Olt si Mures sunt 'salbe de hidrocentrale', cum am invatat la geografie, pe faleza din Balcic este o salba de restaurante.
Tip no.1: evitati Selena.
Tip no.2: mancati la El Simpatico.

Vis-a-vis de cazare, noi am ales un hotel care era putin cam departe de plaja, Paris 3* - 25eur/dubla. Ca si dotari e ok, dar ca locatie sunt multe alte variante chiar pe plaja pentru 30-40eur extra pentru cine prefera plimbarile pe faleza noaptea urmate direct de un dus in camera in loc de un urcus sanatos pana la hotel :)
Totodata am vizitat si castelul Reginei Maria din Balcic - resedinta de vara a Mariei Sale si gradina botanica de langa. Toata lumea vorbeste limba romana; nu doar puhoaiele de romani din jur, dar si personalul din hoteluri, terase si restaurante. Which is nice .. kind of ..

Daca opriti la Capul Kaliakra, va trebui sa platiti 3leva de caciula. Noi am platit 8 leva pt. 4 persoane pentru ca atat aveam ramasi demult in portofel (nu apucasem sa schimbam) si ne-a lasat nenea sa trecem fara chitanta. Merita privelistile, dar tineti minte sa luati o geaca si ceva de pus pe cap, caci bate un vant puternic din toate directiile. Aici se termina Bulgaria si incepe Marea Neagra. E un loc cu legenda de rigoare (s-au aruncat 'n' fete pentru a scapa de cruzimea tatarilor, etc), numai bine de servit un drob, o pasca si de ciocnit un ou. Cel mai interesant insa mi s-a parut Marea Neagra, care nu pare a fi marea noastra, cea de toate zilele. Mie cel putin imi aducea a Grecia mai degraba.

Nu e mare lucru de povestit, decat ca e o varianta excelenta pentru weekend, mai ales ca urmeaza 1 Mai si poate unii doresc sa dea pas clasicului Vama Veche / Valea Prahovei.
Asadar, sa curga pozele ...

Traseul periplului automobilistic

La Vama Veche era pustiu, cu cateva zile inainte de 1 Mai

Cape Kaliakra

You can enjoy the (not so) rare shag :)

Un baiat frumos - soare si vant, coafura rezista

Eu cu ea

Tudor Tabacu, designated driver & trustful amigo

Cica de-aici s-ar fi aruncat 'n' virgine pentru a scapa de cruzimea tatarilor si pentru a nu fi convertite fortat la islamism

Poza de buletin

Balchik by night

Cactusssssssss

Da, e Marea Neagra

Castelul Reginei Maria

Un nene care se pregateste de sezonul estival

Autostrada Soarelui

'La toaleta'

Ne vedem in Dubai!

De vorba cu Victor Ciutacu

2011-01-30T23:43:00.000-08:00

Ma gandeam ca am tot vorbit de mine, de locuri si intamplari, asa ca pana la urmatoarea relatare personala (care se va intampla foarte curand, bate la usa) incep o serie de Q&A cu alti oameni care calatoreau cand dormeam noi.

Sparg gheata succint cu Victor Ciutacu, redactor-sef Jurnalul National, moderator Vorbe Grele si invitat frecvent la Sinteza Zilei.

Foto: Jurnalul.ro

T: Salut Victor, blogul tău ne spune că eşti extraordinar de deştept şi îngrozitor de arogant, aşadar trebuie să fi văzut ceva locuri interesante până acum. Câte ţări ai vizitat şi ce locuri ţi-au plăcut cel mai mult?

V: Am văzut destule locuri interesante, nu le ştiu numărul, dar oricum atât de multe pe cât mi-aş fi dorit. Am ratat ţări banale ca destinaţie (Germania, Italia), dar am ajuns în locuri unde ai ocazia, de obicei, o dată în viaţă (Kazahstan, China, Coreea de Nord, Taiwan). Ţările asiatice sunt extrem de interesante, dar mi-a plăcut mult New York-ul.

T: De acord cu Asia, NY e pe listă anul acesta; totuşi care a fost prima ieşire din ţară şi ce impresii ţi-a lăsat?

V: Pe vremea lu' nea Nicu, Uniunea Sovietică, unde se trăia incomparabil mai bine. Mi-a lăsat, în general, o senzaţie de descătuşare. Prima oară nu mai ţin minte, că aveam 3 ani.

T: Când erai consilier călătoreai 'cu serviciul' probabil; preferi să îţi planifici tu plimbările sau să se ocupe cineva de tot (asistent/agenţie)?

V: Am ieşit într-o singură deplasare de serviciu, la Londra, când s-a privatizat Sidex. S-a ocupat Direcţia de Protocol şi Relaţii Externe a instituţiei.

T: Profesional sau 'for fun', unde ai călătorit cel mai departe?

V: Ţările asiatice enumerate mai sus. Până la Taipei, mi-a ieşit os pe os prin avioane.

T: Eu mi-am făcut o reputaţie călătorind mult cu trenul, în parte şi pentru că uram să zbor. Cum te simţi în avion? Eşti în largul tău sau ai fi preferat şoseaua?

V: Extrem de degajat. Mi se pare cel mai sigur şi mai eficient mijloc de transport.

T: Ai avut vreodată parte de experienţe neplăcute pe meleaguri străine? Cum s-au rezolvat?

V: În general, au fost plăcute. Chiar nu-mi amintesc vreun mare incident. Ba nu, am ajuns în Antalya la un spital privat, cu fiul meu, în urma unei indigestii. Da' a fost ok până la urmă.

T: Ştiu că te-ai născut în Sinaia, deci trebuie să întreb: preferi destinaţiile muntoase?

V: Nu, aleg oricând litoralul, de oriunde.

T: Îţi place să urci pe munte sau crezi că lumea îi urcă doar pentru a avea de unde să coboare? Te-ai întâlnit cu vreun urs pe munte?

V: Nu-mi place să urc pe munte, iar cu ursul m-am întâlnit între blocuri.

T: Când răspunzi 'Romania' la întrebarea 'where from?', ce variantă ai auzit mai des: 'Hagi-gol', 'Nadia' sau 'Dracula'?

V: Hagi e numele cel mai des rostit.

T: Vreun loc de vizitat la care te gândeşti pentru viitor în special, sau mergi unde e la îndemână când se iveşte momentul?

V: N-am planuri. Sper să ajung cât mai curând în Croaţia.

T: Victor, mulţumesc de participare şi îţi doresc cât mai multe călătorii sprâncenate în continuare!

V: Merci şi eu. Spor la treabă!

Romanian Cojones - Guinness WR demn de mentionat

2011-01-29T05:30:00.000-08:00

In Guinness World Records, Romania este prezenta cu numeroase chestii demne de perena admiratie, infinit respect si deosebita consideratie, cum ar fi:

- Largest dog shelter (castrati-ma, castrati-ma)

- Largest hora dance (beat that, world! oh wait, what? what do you mean what's a 'hora'?)

- Earliest perfect 10 awarded in gymnastics (blabla we all know this)

- Largest bowl of goulash

- Longest chain of condoms (niste baieti plictisiti pe la Unirii...)

- Longest straw chain (alti baieti plictisiti, dar care n-au avut bani de prezervative)

- Longest smoked sausage (Oprescu in frenezia Craciunului, proaspat desemnat primar)

- Most Santas distributing presents simultaneously (Oprescu continuand frenezia)

- Most crystals on a wedding dress (o pitipoanca)

- Largest group hug (ei n-au avut bani nici macar de paie)

- Largest shopping bag made from paper (la kaufland)

Aceste fapte greu de egalat sunt oarecum recente. In editia 1985, pag. 458-459 a Guinnes World Records, figureaza un roman care pare scos din filme de Hollywood. Unul care chiar calatorea cand tu dormeai, sau inca nu te nascusei. Daca traia si el puuuutin mai tarziu, acum ar fi avut si blog si ne-ar fi dat clasa.

Dan Dumitru (1890 - 1978) a participat impreuna cu alti trei romani, Paul Parvu, Gheorghe Negreanu si Alexandru Pascu - la concursul organizat de Touring Clubul Francez in 1910, care prevedea efectuarea inconjurului lumii, pe jos, pe 5 continente. Premiul pus la bataie a fost de 100.000 franci francezi. Au participat alti 200 de concurenti din 25 de tari. Dumitru Dan a reusit performanţa de a termina primul cei circa 100.000 km, pe care i-a parcurs in 6 ani de zile, intre 1910 - 1916. El a fost singurul roman care a terminat competitia, ceilalti trei au decedat in timpul calatoriei.

Tinerii au plecat la drum pe data de 1aprilie 1910, pornind din Bucuresti pe jos spre Brasov, apoi spre Budapesta si mai departe pana la Paris, locul de unde s-a dat startul cursei. Performanta sa a ramas neegalata, fiind inscris in Cartea Recordurilor. Calatoria l-a purtat pe 5 continente, peste 3 oceane, prin 76 de tari si prin peste 1.500 de orase. A rupt 497 perechi de opinci si 28 de costume nationale.

Nu erau bloguri, dar de creion si hartie tot s-a folosit, asa ca un nepot ii descrie pe scurt traseul, acreditarile, chestii notabile, etc - vezi aici.

Hai ca poate anul asta ne urnim si o punem de 'Deepest bowl of ciorba' :)

"What happens In Amman stays In Amman"

2010-12-09T12:32:00.000-08:00

Undeva de-a lungul istoriei, Iordania a lipsit de la ora in care s-au predat cursurile ‘trotuar’, ‘borduri’ si ‘pietoni’. E ciudat pentru ca unele cladiri au trotuar in fata lor, altele nu – iesi direct in strada. In capitala Amman, un oras de trei ori cat Bucuresti insa cu aproximativ acelasi numar de locuitori, nu este nimeni de gasit, asadar, pe strazi. Moneda – Dinarul Iordanian – da clasa atat dolarului cat si euro (1dinar=1.15eur). E interesant ca daca nu mai ai dinari, nu e musai sa cauti exchange office; aproape orice unitate comerciala accepta usd/eur si primesti rest in dinari, pentru ca peste tot este acelasi curs de schimb, pretty cool.

Mijlocul de transport preferat si uzitat intens este eternul taxi. Taxiurile galbene insa, pentru ca cele gri de la Al-Mumayaz sunt expensive. E de ajuns sa iesi in strada iar intre 2-5 minute inevitabil esti in taxi, iar o plimbare in medie costa 1.5-2 dinari.

Mai toate tarile arabe au traficul auto haotic dupa standardele noastre, insa aici se intampla ceva cu totul incredibil. Ai fi tentat sa crezi ca la scoala de soferi au cursuri de telepatie, pentru ca nu au nicaieri chestii inutile cum ar fi semne de circulatie sau semafoare. Si nu pentru ca nu si-ar permite – infrastructura per total e foarte bine ingrijita. In cate zile am stat in Amman nu am reusit sa inteleg cine, cum sau de ce are prioritate; e o ‘mica intelegere’ ce alimenteaza sarmul lumii arabe pretutindeni.

Am mai pasit prin tari musulmane, insa Iordania ocupa cu brio locul 1 cand vine vorba de conservatorismul localnicilor. Doamne fereste (sau Allah frereste, whichever works for you) sa te tii de mana pe strada; daca te pupi e deja blasfemie si risti sa fii batut cu pietre in piata publica. Nu domn’le, femeia la 4-5 metri in spatele barbatului, daca acesta este prezent. Daca nu, femeile in gasca, infasurate pana in dinti. Ok, femei ascunse in totalitate de fel si fel de panze, dar acum parca intrasem fara sa vreau pe usa unui fan-club Batman :). Insa Joker nu mai aparea ..

Cum ziceam, nimeni pe strazi. Populatia este atent concentrata in malluri (Amman Mall, Plaza Mall, Mecca Mall, etc). Cam asta reprezinta atractia principala. O plimbare prin centru mai adauga aparatului foto Citadela, Amfiteatrul Roman din vremuri demult apuse, Walakat Street (acest Magheru de Amman) plina cu magazine sau moscheea Abdullah I. Alte plimbari in cutia metalica pe patru roti te pot duce la Marea Moarta in vreo ora sau la Petra in trei ore.

Souk Jara, bazarul central - chestii colorate gata de ingerat

Amfiteatrul Roman(esc?)

Taximetristii – baieti simpatici

Sunt convins ca la urmatoarea generatie reproductiva, multi dintre copiii lor vor avea a treia mana conform genelor in continua evolutie a urmasilor nostri, deoarece nu am avut parte de taximetrist care sa nu vorbeasca la un telefon si un altul sa sune in draci; asta in timp ce trebuie sa schimbe vitezele si sa invarta volanul. Eh, cu volanul mergea, ca-l mai tineau cu burta sau cu pieptul. Ai crede ca pe langa taximetrie fac outsourcing pentru vreun call-center sau tranzactioneaza de zor la bursa.

Baiat politicos din fire, la urcarea in taxi zic ‘salaam alekum’ urmat de unde am nevoie sa ajung. Si de aici diverse scenarii. O data nici nu i-am mai spus ‘no Arabic, English’, am dat din cap si am zambit vreo 10 minute cat a durat cursa in timp ce el turuia acolo iar eu il aprobam intr-o veselie; mi se parea incredibil si nu aveam cu cine sa rad. Am platit la final si i-am zis ‘shukran’/multumesc abia abtinandu-ma sa nu rad. Altul a povestit tot drumul despre ‘deep love song’ ce-i umplea masina de poluare fonica si cele 8 foste sotii ale lui; data viitoare se insoara cu o straina, nu mai vrea Iordanience. Intr-o seara cautam bautura (care nu se gaseste asa in orice magazin) si cand a auzit baiatul ‘spirits shop’ – ‘spirits? ghosts?’ ‘hmm, no, to drink, spirits shop, alcohol’ ‘oh yes, ok ok I take you my friend’ J. Un alt baiat o rupea pe engleza dar cam slab la geografie si istorie – ‘where from?’ ‘Romania’ ‘hmm, yes, Romans very good fighters in our history’ – nu i-am mai zis ca Romania nu e Roma si ca nu i-am ocupat niciodata regatul, dar ne-am inteles ok.

Cand in Bucuresti ploua si e frig, la doar doua ore prin aer poti afla cum se simt gogosarii intr-un borcan cu muraturi, facand plaja la Marea Moarta. Trust me, e moarta moarta si isi trage numele plin de veselie de la faptul ca e atat de sarata incat nu traieste nimic in ea, asa cum am invatat la geografie in clasa a 6-a. La 33% nivel de salinitate, cand iesi din apa pur si simplu vezi sarea pe piele, iar daca nu faci dus imediat dupa apar tot felul de iritatii pe corp (celor mai sensibili, desigur, eu sunt antiglont). Aici poti alege un hotel cu felia sa de plaja privata, Amman public beach pentru tot poporu’ sau varianta de mijloc, ca Amman Beach Resort - intrarea e 15 Dinari cu acces la plaja, piscine, restaurant, magazine etc. Din Amman se poate inchiria microbuz Jett pentru inca 15 Dinari dus-intors.

Initial microbuzul opreste si la ‘baptism site’, unde baietii inventivi spun ca ar fi fost botezat Iisus si deci e loc de pelerinaj in toata regula, amenajat pompos. Culmea, o tara musulmana pana in crestetul capului scoate bani din obiective crestine. Daca stam putin sa cautam poate gasim si noi pe Lipscani casa in care si-a pierdut Mahomed virginitatea :) Bad joke, I know.

Microbuzul - piele & stuff, 1st class

Marea Moarta - sare la mal, 22cm, creste

Cum se ajunge?

- Direct cu Tarom pentru vreo 350-400 EUR, sau chiar in jur de 220 cand apar oferte ad-hoc;

- Bucuresti-Damasc la vreo 200 EUR, iar din Damasc shared taxi direct din aeroport; in functie de noroc poate dura doua ore pana la gasirea partenerilor de drum, dar pentru inca 12 EUR/10 Dinari esti in Amman in maxim trei ore, cu tot cu formalitatile vamale; exista si varianta autobuzului, insa dureaza mai mult, in special la trecerea granite siriene;

- Cea mai ieftina variant, cum povestea Imperator intr-un post, overland din Bucuresti via Istanbul-Aleppo-Damasc - dureaza mai mult, dar daca ai mai mult timp decat bani, merita.

Stomacul si papilele gustative cu siguranta nu se plictisesc, atat cand vine vorba de kebab sau shaworma cat si dulciuri. Dish-ul national se cheama ‘mansaf’ – carne de miel in iaurt fermentat si orez, asezate pe un aluat putin mai gros decat lipia mioritizata; am dat insa pas, nefiind mare fan miel. Cu 3-4 Dinari esti aranjat in stil oriental, fie ca optezi pentru fast-food, street food sau ceva gatit acasa.

'killed by lethal injection as per texas legislation'
'gased to death as per nazi beliefs'

Una peste alta nu e un loc in lumea araba in care miroase atat de bine ca in Istanbul la fiecare colt, nici la fel de agitat ca bazar/souk cum e Marrakech, dar este un loc plin de istorie (pe care insa deja v-ati obisnuit sa nu o prezint eu, altfel erati pe alt blog acum) si caracter pe care sper sa-l revad in curand, mai ales ca am sarit cu nonsalanta peste Petra :)

Salaam Alaikum!

Bonus - automatul de cafea de la OTP Sosiri :)
'the machine release rest', super

Si-am incalecat o sa ...

2010-11-05T14:44:00.000-07:00

Si v-am spus povestea asa! Ultimul post din seria Asia Centrala & SE,
incununata de un lung zbor.

Intre insula din postul anterior si Kuala Lumpur sad 9 ore de autocar, asa ca ma indrept cu apratul foto plin, portofelul surprinzator de greu in urma proaspetei tranzactii insulare (bye bye playstation portable, it was good to press your buttons), cu ganduri mioritice si mai batran cu un an spre Kuala Besut, satul de unde se pleaca spre insula Perhentian si viceversa.

Sunt doua curse spre KL, una dis de dimineata 07:30, atent sincronizata cu barcile ce fac ture intre sat si insula, alta seara la 20:00 parca. Ajungem in statia respectiva, insa surpriza - nu mai sunt locuri pentru cursa de dimineata. Night bus only... asta e! Localnicii foarte funny si saritori, dornici de vorbit engleza, ne intorceau priviri crucis cand intrebam de McD/KFC (ne gandeam la retele wireless) insa am gasit si net. Am frecat menta vreo doua ore pana am luat o camaruta intr-un fel de guesthouse adiacent statiei pentru vreo 25 de ringgiti/ron.

Dupa un pui de somn si un dus, am plecat spre KL, iar in jur de 5 dimineata asteptam in fata unui hotel sa porneasca metroul:

Tips appreciated :p

Guess what? McDonald's NU te-asteapta mereu; sau uneori te-asteapta cu lanturi pe usa :)

Am ajuns asadar la aeroport, LCCT - Low Cost Carrier Terminal, pestera celor de la AirAsia, pentru zborul spre Londra-Stansted. Intr-un Airbus A340-300. Ca de obicei, toate bune si frumoase, inclusiv stewardesele. Am capatat o afinitate pentru stewardesele imbracate in rosu :) Serviciile excelente, no complaints, no trouble.

Doua mese incluse mai tarziu, nedormit (ca a fost lumina tot zborul) aterizam pe Stansted; bus pana in Luton; check-in la cel mai ieftin hotel (easy hotels) si totodata cea mai scumpa cazare din tot turul; somn de voie; taxi Luton Airport 5 lire; Blue Air - Bucuresti.
E un adevarat soc sa vii dintr-un loc in care tocmai ai dat 1 leu pe un sandwich iar in Londra e 10 lei, acelasi sandwich. Dar asta este, inainte cu poveste. Blue Air ne-a asteptat la aeroport cu o janghina de MD-82 inchiriata de la Jetran - ma uitam in sus si vedeam fire printre panouri, geamurile erau un fel de jeg intarit inca din paleolitic, zgariate, etc. Flight crew-ul era format dintr-o tanti cu alura vanzatoarei de la buticul din coltul blocului pe care-l avem cu totii si un nene semi-amabil nebarbierit. Eh, ce conteaza, puteai oricand sa cumperi un pliculet de 3 in 1 la doar 14 RON si te linisteai.

Am stat ceva ore prin avioane, asa ca m-am jucat si cu aparatul foto:

More anything? More everything!

Vecinii de vagon

Business Class. Well, maybe if you would've worked a bit harder...

Cateva kg de Europa pozata prin hublourile Blue Air, imagini usor alterate acasa

Turul in cifre

Am trecut prin 10 valute: leul greu, rubla ruseasca, torongul mongol, yuanul chinezesc, dolarul hong kong, dongul vietnamez, rupia indoneziana, ringitul malaezian, lira sterlina si nu in ultimul rand, euro cel de toate zilele. Din cate pot eu spune, in majoritatea locurilor vizitate dolarul american beneficiaza de curs mai bun decat euro contra monedei locale. Totodata tigarile sunt o moneda sociala deosebita - make friends with everyone - mai ales in Mongolia.

Distante parcurse in linie dreapta, fara a lua in calcul mersul pe jos de zi cu zi:

Tren:

Bucuresti - Moscova 1498 km
Moscova - Irkutsk 4200 km
Irkutsk - Ulan Ude 232 km
Ulanbataar - Beijing 1621 km
Beijing - Guangzhou 2115 km
Guangzhou - Nanning 505 km
Nanning - Hanoi 322 km
======================
total tren: 10493 km

Autobuz/duba/masina mica:

Irkutsk - Baikal/retur 120 km
Tur Rafting 230 km
Ulan Ude - Ulanbataat 438 km
Tur Mongolia 2000 km
Beijing - Badaling x2 500 km
Guangzhou - HongKong x2 280 km
Hanoi - Halong x2 300 km
Tur Bali 400 km
Sanur - Probolinggo/Bromo 310 km
Probolinggo - Jogja 313 km
Jogja - Templu x2 80 km
KL - Kuala Besut x2 630 km
Londra - Luton 47 km
========================
total roti: 5648 km

Barca (rafting, transport ferry)

tur ha long bay 150 km
ferry Bali - Java 3 km
kuala besut - perhentian x2 40 km
rafting Irkutsk 100 km
========================
total pe apa: 293 km

Avion:

Hanoi - Kuala Lumpur 2035 km
KL - Denpasar Bali 1991 km
Yogyakarta - KL 1551 km
Kuala Lumpur - Londra 10536 km
Londra - Bucuresti 2088 km
========================
total cu aripi: 18228 km

Grand Total: 34.562 km

Mi-am innoit garderoba de tricouri cu trei exemplare:

Si magneti, chopsticks, bani de tot felul si alte tampenii pe care le pastrez:

Pe masura ce avansam si verificam blogul, am ramas placut surprins sa vad numarul de accesari si multumesc celor care-l citesc; nu pot decat sa promit ca relatarile mele, pozele si locatiile asa cum le percep eu vor continua. Poate si retrospectiv, caci mai sunt in tolba, dar si viitoare destinatii - cat de curand, so stay tuned!

Perhentian - capat de linie; la mare, la soare

2010-10-17T16:48:00.000-07:00

Kuala Lumpur, o stare generala de leneveala, umiditate mare si nerabdare sa ajungem pe insula. De aici trebuia sa ajungem in Pulau (= insula adica) Perhentian cu un anume autobuz. Dupa indelungi cercetari pe net, am aflat ca sunt doua autogari mari si late; in fine, cu o zi inainte am fost in recunoastere, am luat biletele sa fim siguri ca nu avem surprize, iar seara urmatoare eram cu bagaj, catel, purcel, playstation portable la Hentian Putra cu Steve din Tara Galilor asteptand frumusel autobuzul spre Kuala Besut, un mic sat de unde se ia barca pana pe insula.

10 ore si o pauza de pipi mai tarziu, la 6:30 a.m. eram in Kuala Besut, de unde ne si asalteaza un nene local cu bilete pentru prima barca. Ploua de rupea, dar avea sa se opreasca in vreo ora, numai bine cat sa facem plinul cu o cafea. Biletul de autobuz pana aici a costat 40 ringiti, adica tot atatia RON, one way, iar pe barca pana pe insula am mai dat 70 dus-intors, cam jumatate de ora. A fost super tare pentru ca a inceput usor si cand a iesit in larg 'i-a dat blana' cum s-ar zice, nu mai mersesem asa repede intr-o barca pana atunci.

In fine, era 14 septembrie, deci a doua zi dis-de-dimineata:

:) now this is where to celebrate a b-day

Insula noastra era impartita in felul urmator: pe o parte Long Beach (cica mai pentru petrecareti) si pe alta Coral Bay (la polul opus, mai pentru bosometi, corali, mai liniste, etc). Intre cele doua, jungla si o poteca pietruita, lata de vreun metru si jumatate. Cazarea noastra de data asta, ultima din lant, era fix in mijloc, intre cele doua plaje, fix in varful dealului. Camera dubla, curata, baie/dus proprii - 30 ringiti, deci 15 de caciula. Mi s-a parut super ieftin, mai ales pentru ca urmau 6 nopti aici. Cica tocmai au intrat in sezon ploios, desi nu a plouat in nici o zi. Se mai apuca noaptea uneori, insa nimic notabil pe timp de zi - soare all the way!

Pe parcursul sejurului pe insula, cerul dadea adevarate spectacole seara in partea vestica a insulei, cum voi ilustra in continuare :)

Aceasta este poteca dintre cele doua plaje ...

Si acolo printre bananieri si palmieri zace si cazarea, Tropicana Inn

Nu stiu cum sa zic altfel, dar nu este nimic de facut :) Decat sa stai la soare si sa te balacesti de dimineata pana dupa amiaza, iar seara sa mananci si eventual sa bei ceva pe Long Beach. Cam greu cu bautul pentru ca berea e minim 10 ringiti, deci 10 lei. Cea mai viabila optiune, cum ne-au aratat niste vecine britanice, era sa iei o sticla de vodka la doar 30 ringiti. Zis si facut. Ah, si am inchiriat si caiac de doua ori, m-am plimbat prin jurul insulei. Super tare! O liniste placuta, nu din aia apasatoare, o apa super limpede si curata, se vedeau toti coralii si pestii pe langa barca. Din cand in cand cate o plaja pustie neexploatata, cu palmieri aplecandu-se deasupra apei mai ceva ca salciile in Herastrau. De vis, ce sa mai. Din pacate nu am facut poze din caiac decat cu telefonul si nu am apucat sa le descarc.

Mancarea - ieftina si buna. Plateam zilnic aprox. 25 ringiti pe o portie mare de paste, burger + fries si cafea la o sg. masa. Ceea ce e bine. Ideea e ca trecand zilele mi-a intrat in cap ca e ieftin si bine, dar se tot adunau si mica mea problema era ca ramaneam fara bani. Adica fara ringiti, pe insula nefiind bancomate sau banci, evident :). In ultimele 3 zile se arata o iminenta nevoie de imprumut, urmand sa rambursez in Kuala Lumpur. Am platit si ultimele cazari si mai erau doua zile fara bani, cam nasol. Cand, ce sa vezi ...

Intr-o seara la cina, baietii de la terasa pe plaja pe care o frecventam imi remarca playstation-ul portable. Cum ca au si ei unul si ce se mai distreaza, ce s-ar mai juca in retea, blabla. Cred si eu, odata cu sezonul ploios astia se retrag toti intr-un sat de pescari si pana apar iar turistii alta distractie n-au. Buuun - unul mai sprinten 'you sell?' hmm, 'ok zic, 500 ringit'. Adica tot atatia ron, remember :) Eu il cumparasem chiar inainte sa plec in excursie de la cineva de incredere cu 450 RON, aproape neatins. L-am frecat, l-am jucat, am terminat 'n' jocuri, mi-am facut damblaua cu el, ce sa mai zic. Sta el se gandeste, dispare vreo 20 min. dupa care apare cu 450 ringiti si facem targul! Nu-mi venea sa cred ce noroc, oricum nu mai aveam nevoie de PSP acum ca eram la capatul calatoriei. I-am dat si incarcatorul si cablul de date, le-am facut un mic training, le-am aratat cum se pot juca in retea si vanzare buna, in pantecele Malaeziei. A fost cam plictisitor zborul de 14 ore la intoarcere fara PSP ce-i drept, dar asta este, unele lucruri dureaza prea putin.

Alta atractie - snorkeling & diving, care insa nu m-au atras. Swimming with sharks & stingrays, yeah, maybe some other time, thanks :)

Spectacolul continua pe plaja vestica

Ok - click pe poza si o sa-l vedeti mai clar, ditamai varanul. El si fratii lui umbla nestingheriti pe toata insula, in special pe poteca dintre plaje.

Fiecare cu grijile sale, na

In rest, wallpapere :)

Activitati de oameni maturi 'hai sa fac si o groapa ca doar e plaja'

Fiind extrasezon cica sezlonguri si umbrele la discretie, desi am preferat clasicul nisip. Sezlonguri sunt si in vama veche dar nisipul parca e putin altfel :) Cu internetul se ivea o mica problema caci costa 10 ringiti ora la wireless. Dar cu dibacie carpato-danubiano-pontica am rezolvat-o si pe asta. La Coral Bay era un complex cu bungalow-uri pentru salarii occidentale, care oferea si wireless pentru clientii cazati acolo. Pentru restul lumii, 8 ringiti ora. Am cumparat o ora odata, dupa care am retinut parola - pentru cine ajunge acolo, 0123456789 :)) Asadar, wireless la discretie, staff-ul nu prea cocheta cu limba lui Shakespeare, asa ca nu se deranja nimeni sa verifice daca sunt cazat acolo. 'Hmm, prea bea asta cafea aici zi de zi cate 3-4 ore, sigur sta la noi'.

In imagine - swimwear, muslim & non-muslim

Urmeaza lungul, luuuungul, luuuuuuuuuuuungul drum spre casa.
Urmatoarea baie in Vama Veche la vara cu usoare deosebiri fata de prezenta.

Kuala Lumpur, knock-off capital of the world!

2010-10-10T09:41:00.000-07:00

Capitala Malaeziei, Kuala Lumpur (orasul din noroi) numara aprox. 1.9 milioane locuitori. Unii barbati, altii femei, altii indecisi inca - o sa intram in detalii ulterior.
Am stat mai mult decat am preconizat aici pentru ca am anulat vizitarea parcului national Taman Negara din motive meteorologice pe un fond de oboseala-lenesa alimentata de tariful de 2,9 EUR pe noapte de cazare, cel mai ieftin de pana acum. Asa ca am apucat sa ma familiarizez mai bine decat speram cu aerul local.

Daca o noapte de cazare este 2,9 eur, asta nu inseamna insa ca si restul sunt la fel. Moneda este ringitul malaezian, care oarecum echivaleaza cu RON-ul, 1eur = 4 ringiti. Nivelul preturilor la aproape orice este ca la noi prin magazine, restaurante (in afara de McD unde e pomana). As putea spune chiar ca K.L. este fratele geaman al Bucurestiului intr-un univers paralel. Ma rog, atat de paralel incat da in Asia de SE. Malaezia este o tara cu resurse semnificative de petrol, pe care insa a stiut de la bun inceput sa le exploateze. Compania lor nationala, Petronas (care a construit si turnurile gemene) figureaza pe locul 80 in Fortune Top 500 iar punctele de desfacere sunt omniprezente. Ideea este ca au bani publici si cumva nu se fura, ci se folosesc la infrastructura si servicii sociale. O fi religia, o fi caldura si umezeala, o fi mancarea .. habar n-am. Cert este ca au drumuri impecabile, autostrazi perfecte, semne in Bhasa si engleza peste tot, circuit de F1, lista poate continua.

Hostelul nostru de data aceasta este situat in Chinatown. Si ce placere :) Unii spun despre Kuala Lumpur ca ar fi capitala facaturilor, si nu cred ca se inseala. Daca pe marile artere cei cu dare de mana au toate marcile la dispozitie pentru care altii muncesc patru luni echivalentul unui mic portofel, in spatele arterelor, in plina lumina zilei si fara pic de jena:

Parfumuri la discretie, dupa note predominante, culori sau forme :)

Nenea asta prezinta si o lista cu ce putem gasi la taraba sa - Patek Philippe, Mont Blanc (a desenat foarte sic si steaua caracteristica..) etc

Am stat putin deoparte sa vad cum se reactioneaza la aparitia politiei - in alte locuri au o sfoara legata de 4 colturi ale paturii, se face sac si fuga pe alee. Eh, aici nu e asa graba. Vin si ei, se parfumeaza, vad care ceas le-ar face cu ochiul astazi si isi continua rondul. Sunt zeci de astfel de tarabe, sunt 3 strazi pline ochi, daca nu esti de-al lor nu scapi fara 'sir, nice watch? what you want, rolex? we have everything, look look!' Din clipa in clipa te asteptai sa-l vezi pe Louis Vuitton facand rondul asigurandu-se ca sunt toate stocurile in regula ;)

Saraca gaina, a murit degeaba. Macar daca stiau cum se gateste ca lumea.

Un pub cu denumire usor utopica. In fine, mergand pe strazile pline sunt fel si fel de prostituate in lumina zilei, asa numitele street hookers. Separat pentru cine are dare de mana, sunt servicii la care suni, iti alegi chinese/malay/indian/european si ti se livreaza in maxim o ora in camera de hotel pentru vreo 250 ringiti. Banuiesc ca asa ar fi si o garantie a faptului ca vorbesti cu o fata, pentru ca mergand pe strada am fost abordat de nenumarati 'ladyboys' :) Ii vezi de la departare, zici ca sunt fete. Te apropii, tot fete par. Pana cand deschid gura 'hey baby wanna have some fun?' cu o voce groasa de tractorist care a fumat 'snagov' jumatatea trista a vietii lui. Nu stii daca sa razi sau sa fugi, dar a fost interesant de vazut, ca am tot fost avertizat, haha.

Ok, aici am ras putin. 'Have you try me?' - iar mai jos - PORK BALLS :)) si choice of sausage hmm ok pork balls and sausage, I'll pass for now.

Noi am ajuns intr-o perioada interesanta, sfarsitul Ramadanului, asa numitul eid ul-fitr, o sarbatoare de 3 zile in care toata lumea mananca, se lafaie, nu prea munceste, etc. Desigur, unul din obiective in KL este o vizita la Skyway Bridge, in turnurile gemene. Dar aveam o gramada de zile, de ce sa mergem din primele zile? lasa asa, mai la urma.

Eh, povestea cu vizitarea turnurilor este urmatoarea: ca sa intri/urci, trebuie sa te trezesti la 6, pentru ca la 7 sa fii la coada printre primii, caci se dau numai vreo mie de bilete, gratis. Cum trezirea de obicei era pe la pranz datorita caldurii si rooftop bar-ului deschis noaptea, a fost destul de greu, insa intr-o zi, cu totii ne-am trezit la 6. Spalat pe dinti, fata, incaltat, plecat. La 7 fara un sfert eram la turnuri cautand casa de bilete. Ideea e ca turnurile sunt cladiri de birouri, turnul 1 apartine Petronas, iar turnul 2 e inchiriat la diverse SRL-uri cum ar fi IBM, Microsoft, Boeing, Hitachi, etc.
Am gasit coada, ne-am asezat frumusel, se face 7, nimic. Nimeni. Pe la 7 si 10 apare un display 'towers closed due to eid ul-fitr holiday'. Pentru 3 zile, cand se deschideau deja eram plecat. Ghinion! Aveam o camasa la mine si pantaloni lungi, insa m-ar fi dat de gol sandalele daca o faceam pe businessman-ul. Asa ca nu am vizitat, dar promit data viitoare :)

KL street food

weird stuff on-a-stick

Le cumperi crude infipte pe bat si ti le prajesti la masa, care este prevazuta cu ulei incins la discretie :) mai nasol daca prinzi o masa care se clatina cred.

Asta este in dimineata fatidica in care m-am trezit la 6 DEGEABA

Turnurile la parter, doi semi-CEO something

Orasul are o retea de trenuri super bine pusa la punct. Cele urbane sunt sincronizate la aprox. 3-4 minute, iar o calatorie costa intre 0.8 si 7 ringiti, in functie de nr. de statii. Trenurile sunt complet automate, nu au conductor :)

De partea cealalta a usii cu cateva secunde inainte de poza eram eu, trezit de la 6, alergat, dezamagit de turnuri, neatins de cafea, zombie. Dupa indelungi cautari am zarit aceasta cafenea, am intrat si am comandat un espresso dublu. Jur ca nu am vazut usa la iesire :)) a fost exact ca la camera ascunsa si am starnit ceva rasete. Mi-am colorat camasa, dar s-au mobilizat si mi-au facut alta cafea, gratis.

In vizita la moscheea nationala, no short pants. Wear this.

Am asteptat o zi mai insorita si am platit 20 ringiti parca pentru o urcare, 335m, 421 cu antena.
Inauntru un mare frig, si spre deosebire de alte turnuri asemanatoare, nu au acces exterior. Nu poti vedea decat prin geam :(

In rest, ca si fast food, tot de prostii se tin ... KFC Shrimp?! That's just wrong. Era vreo 23:00 si am intrat sa inspectez, poate gasesc crispy strips. Comand 'one snack box with crispy strips please' 'ok sir, here or take-out?' 'here please - vazand ca au sosuri pe mese' 'sorry sir, we close now, only take-away' 'haha ok then why did you ask? take-away'.

La McDonald's in schimb, numai de bine si chestii care ar fi interesante si la noi - triple cheeseburger, Mega Mac si Mc Cafe, un fel de local in local. Unele restaurante au si Mc Cafe, unde se servesc doar produse din cafea, kind of like Starbucks.

Ziua plin de tarabe, seara plin de gunoaie, ChinaTown

In drum spre Batu Caves, in autobuz. Daca ne roaga sa nu scuipam atunci ok, nu scuipam. Desi daca nu era semnul, recunosc, imi marcam teritoriul cu saliva de 2-3 ori.

Intrarea catre Batu Caves, pazita de Murugan. Cea mai inalta statuie a unei zeitati hinduse din Malaezia, placata cu aur. Normal, nici scarile alea nu te imbie tocmai la voie buna ...

Ia si urca, oricum nu e cald si umed ... destul

Oh, funny

Unele trenuri au vagoane speciale pentru doamne&domnisoare. M-au dat jos! hahaha, m-am facut ca nu stiu sa citesc, dar nu, nu m-au acceptat.

Urmeaza o saptamana pe o insula la doar 10 ore cu autobuzul si inca una cu barca :)

La pas prin Java!

2010-09-17T20:52:00.000-07:00

Bye-bye Bali, hello Java, dupa o plimbare de cateva ore bune cu autocar plus ferry. Prima oprire in Java este intr-un mic sat, Probolinggo. De aici se pleaca spre Mount Bromo, un vulcan activ care fumega, in jur de doua ore cu dubita.

Prima noapte am ramas in Probolinggo, desi aveam optiunea sa urcam cu masina pana in Bromo – era intuneric, tarziu si parca era mai comod de ramas in sat. Prima schimbare – cobori din autocar si nici nu te poti auzi gandind pentru ca in apropiere, din doua megafoane bubuie ‘allah akbar’ like there’s no tomorrow. Traversam strada cu bagaje, catel, purcel, intr-un ‘tourism office’ unde un nene indian le combina si descombina pe toate, pentru un anume pret. Negociem pentru Bromo, dar nu lasa nimic – nu ne convine asa ca ne cazam peste noapte in sat, dupa ce am stat vreo ora pe net intr-un net caffe destul de damblagit.

Dis de dimineata ziua urmatoare – knock knock – ‘hello, you want tour, yes? I take you, make good deal, drive at bromo, see the volcano, beautiful, how much?’ Era prea devreme pentru mine asa ca negociatorul sef a fost Miruna, care ne-a scos un pret bun. Batut palma dupa indelungi dezbateri – ‘ok, now you come with me to my boss, to pay’ – ce sa vezi, his boss era chiar acelasi Indian, care a bagat asa putin coada intre picioare. Few hours later:

Hi-tech clock la cazare :)

Dupa o plimbare cu o dubita ce dubla rolul de local bus, pentru ca se opera destul de des si lua pe toata lumea de colo-colo, ajungem in Bromo. Ne cazam in cea mai ieftina treaba posibila – 80.000 Rupiah dubla, adica vreo 7 euro, adica 3,5 de caciula si urma ca ziua urmatoare sa ne trezeasca ghidul cu Jeepul la 4:00 dimineata, plimbare cu Jeepul in parcul national pana sus de tot pentru rasarit, dupa care plimbare la vulcan, pe care urma sa il si urcam, la pas.

Aceasta localitate, Bromo, nu va ganditi ca e un fel de Predeal, nici macar Azuga. La masa te poti delecta cu o sumedenie de tipuri de orez prajit, taitei prajiti, punct :) But it’s ok, e doar pentru o noapte.

As promised, la 4 fix baiatul cu jeepul era in fata cazarii, gata sa ne ia - inauntru mai era un cuplu, el din Myanmar, ea Indonezia. Frig de crapau pietrele - cel putin asa se simtea in sandale. In jur plutea un miros destul de puternic de sulf, de la vulcanul fumegand.

Discovery Channel, baby!

Aceasta este scula care ne-a carat pe munte - mai erau cateva zeci identice prin zona. Nu se poate urca cu altceva, drumul e foarte accidentat si chiar e indicat sa nu mananci inainte :)

Odata coborati la baza vulcanului, fel si fel de localnici oferind horseback ride pana la vulcan in schimbul a 50.000 Rupiah - hai 35 cu tocmeala, adica vreo 3.5 eur. Dar era dimineata, eram in putere, asa ca am ales autopicioarele. Ah, pute a sulf.

Aici nu doar ca pute a sulf, il simti in gat si simti sarat in gura in cateva minute :) In imagine e craterul vazut de pe buza, pretty cool.

Flota

Intelegerea cu acesti nene combinatozauri din Probolinggo includea si drumul inapoi in sat si de acolo drumul pana la urmatorul pit-stop – Jogjakarta, care avea sa dureze vreo 10 ore, cu minivan. Soferul cred ca era surd pentru ca tipam la el sa opreasca si mai degraba parea ca-l izbesc undele vocale decat auzea – macar mai era decat un italian cu noi, asa ca am avut liber la intins scaunul pe spate. Aer conditionat – ca si controlorii ratb, era dar foarte putin si nu facea fata – mai mult de forma asa.

Aceasta specie de 'nene combinatozaur' cred ca face deosebirea dintre un turist si un calator. Turistul are intotdeauna un pachet prestabilit, impreuna cu alti turisti, pe poteca batuta, pe cand calatorul colaboreaza cu specia sus-numita, nenea combinatozaur. Este prezent peste tot, tot timpul poti ajunge oriunde dintr-un loc, pentru un anume pret, deseori cu tocmeala. La prima vedere e ceva haotic, dar ei de fapt au ordinea lor, fiecare actiune, fiecare masina/vapor/jeep/ghid isi are locul in marele plan, just enough to get you through.

Asadar, dupa 9 ore de plimbare cu minivanul si o ora pauza de masa la un restaurant cu preturi pentru turisti elvetieni (de unde probabil transportatorii au o mica ciupeala), am ajuns in Yogyakarta / sau Jogjakarta cum ii spun indonezienii. Intrei stanga-dreapta si ti se spune ca nu ar fi mare lucru de facut acolo, decat de vizitat palatul sultanului si cele doua temple din apropiere - Prambanan si Borobudur. E un oras interesant de vreo 3 milioane de locuitori, capitala a provinciei cu acelasi nume. Este singura provincie din Indonezia care e inca sub guvernarea pre-coloniala. Adica monarhie in fruntea careia sta sultanul.

Acum, treaba cu templele - mi-am mai expus sentimentele referitoare la ele :) .. dar totusi am fost pana la Borobudur - cel mai mare templu budist din lume. Domn'le daca e cel mai mare din lume hai ca ma duc sa-l vad .. cam scump ce-i drept, 7eur drumul cu masina dus-intors + 12eur taxa de intrare (!!!). Bugetul meu pe o zi teoretic este 30eur, incluzand cazarea; deja s-au dus dracului 19, asa dintr-un foc. N-am dat nicaieri atatia bani, dar ce m-a enervat cel mai tare era ca pentru indonezieni accesul era 3000 Rupiah, comparativ cu 120.000 pentru straini. In fine, Borobudur:

In schimb, ca orice alta localitate indoneziana, Yogyakarta este un oras ieftin. Am stat in Malioboro, zona cu turisti din oras datorita numarului mare de hoteluri/hosteluri. Ulterior am aflat ca zona este si cartierul rosu al orasului, insa nu era cazul acum pentru ca ne aflam in plin Ramadan :) Nu e nimeni in baruri, cluburi, peste tot e liniste si pace. Am stat o noapte intr-o cazare cam nasoala, dar urmatoarele 4 am avut hotel curat, baie in camera, flori, palmieri si piscina la 11 eur/noapte loc in dubla, deci 5.5eur de caciula.

Dupa o scurta perioada de foamete pentru a reface bugetul dupa marele templu, nothing to do but hit the streets, talk to the people and relax.

Strazile au doua benzi pentru masini iar separat este o banda destul de lata pentru biciclete, motorete si acesti velo-taximetristi, cu biciclantzele tunate a.i. sa te plimbe de colo-colo. O plimbare medie costa cam 1eur. Majoritatea 'taximetristilor' le folosesc si pe post de pat/casa, pe langa job.

Palatul sultanului, care se poate vizita, servind insa si ca resedinta ilustrului conducator.

Colectiile de arta sunt gazduite in camere ce par sa fi fost candva toalete - not exactly Versailles

Paznicii au sabie, so don't get any ideas! haha ..

Si cum Indonezia se imparte intre cei care aleg sa mearga si cei care aleg sa fie carati, sultanul doar n-o sa-si umple talpile de bataturi.

Mai sus este Yono, a friendly local cu care am baut o cafea cand a auzit ca sunt din Romania :) Era profesor de sport, ii placea cricketul si mi-a aratat poze cu fata lui medaliata cu aur la o competitie locala de gimnastica. Primul om din excursia asta care nu l-a invocat pe Hagi prima oara, ci pe Nadia :)

Cand am ajuns in oras, nici n-am coborat bine din minivan pe strada ca ne-a si luat in primire Eddie, care ne-a plimbat pe la tot felul de cazari, foarte friendly, ne-a prezentat tot felul de tururi, etc etc. Cu siguranta avea o ciupeala peste tot, asa ca l-am intrebat si am aflat ca este 'walker'. 'I'm a walker' :)) - asa ca nomenclatorul acela de ocupatii si meserii a mai capatat un capitol odata ajuns aici.

In aeroport, la plecare, am aflat ca timpul se dilata in Yogyakarta. Aparent eram in anul 5110!

Urmeaza statia Kuala Lumpur cu halta in Perhentian, dupa care trenul se retrage.

Bali part 3: Sanur & away

2010-09-13T00:34:00.000-07:00

Sanur - the beach resort. Mai este si Kuta, insa noi am ales Sanur. Credeam ca o sa fie ceva mai vioaie atmosfera aici, but no. La acelasi 8:30-9 pm se da stingerea - nici un bar deschis, nici o muzica, nothing, lights out. Unii ii spun 'snore' in loc de Sanur, si nu e greu sa-ti dai seama de ce.

Din Ubud am plecat cu acelasi Ketut pentru 150,000 rupiah / 14 euro impartiti frateste la 4 - Ubud - Sanur, cam o ora de condus. Ne-am dat binete si am dat buzna la plaja. Va dati seama ca dupa doua luni de plimbat cu rucsacul in spinare, abia asteptam sa fac o baie in mare in primul rand, si in al doilea rand sa scap de bronzul tip tractorist capatat de-a lungul saptamanilor prin diverse zone insorite.
Si m-am bronzat de n-am putut sa duc, m-am si ars, dar dupa doua zile s-a uniformizat, ca de obicei, intr-un divin aramiu :)

Singura localitate cu McDonald's de pe insula. Yay! Asa ca am tras pe dreapta la McD, in cautarea unui meritat BigMac. Sa se noteze ca acasa nu mananc la McDonald's, poate o data pe luna. Dar aici este atat de ieftin ! :) .. si deseori mult mai bun decat alternativa locala, so don't judge me. Ajung la casa, salivez la pozele de deasupra gandindu-ma daca sa imi iau altceva decat meniu BigMac.
'Hmm, yes, I'll have a BigMac meal please, large fries&coke'.
'Sorry sir, no beef'.
:))))) 'Come oooon, this is McDonald's, you don't have any beef?'
Vine managerul pentru a expune situatia..
'No sir, because supplies truck couldn't come yet. Only chicken'.
Asa ca m-am potolit cu un McChicken, ce sa-i faci, asta e; desi, daca stiam ca dupa colt este un restaurant cu mancare super buna la aceeasi bani, saream peste mc.

In general in Asia - deci si in Indonezia/Bali - orezul tine loc de paine. E la orice masa, oricat, oricand, oriunde, ieftin. Cu cateva zile inainte radeam zicand 'haha, cum ar fi sa vezi orez la McDonald's - McRice?' - eh, iata-l:

In fine, aceiasi taxi driveri pe strazi, in schimb acum se diversifica serviciile de masaj. Stand pe plaja vin cu salteaua si te maseaza direct acolo - echivalentul a 5eur pentru o ora, 4 euro cu tocmit.

Fauna locala :)

'Ok who ordered fish? Yes, come choose your fish.'

Si bye-bye, Bali! Autobuz din Sanur pana la ferry - cu directia Java. In imagine o doamna vaca intr-un camion la semafor.

De pe feribot localnicii se antreneaza pentru proba olimpica de sarituri

Java straight ahead

Bali view

"Oh Jack, the water is freezing and there aren't enough lifeboats!"

Nu, nu este spirt Mona cu varianta indoneziana a asistentei pe eticheta - este Pepsi Blue cu Drogba pe eticheta :) apparently quite popular around here

Si daca tot am zis ca e ieftin, sa enumar si niste preturi:

- o noapte de cazare / loc in camera dubla, frumos, curat, apa calda, baie in camera, lounge - 11
- 1 litru de coca cola - 0.9 EUR
- 1 litru de benzina - 0.4 EUR
- o ora de masaj pe plaja - 4.5 EUR
- sezlong + umbrela pe plaja - 10 EUR fara tocmeala - pentru turistii extravaganti
- un meniu McChicken / large - 3.6 EUR
- o masa la restaurant/terasa NU la plaja / doua feluri, desert si bautura - aprox. 5 EUR
- Balinese coffee / foarte buna si aromata - 0.25 EUR
si cireasa de pe tort:
- un pachet de Pall Mall blue - 0.58 EUR, adica vrei 2.2 RON :) - am facut razie.

Bali part 2 - Ubud & around the island

2010-09-11T01:17:00.000-07:00

Cei mai multi cand aud 'Bali' se gandesc la plaje cu nisip alb, mare, soare, hotel si cam atat - insa Bali nu e tocmai asa. Ma rog, kind of...
Bali este o insula destul de mare, numarand aprox. 3.5 milioane locuitori pe 5600 km patrati, nefiind tocmai ca la noi - mamaia, jupiter, saturn, neptun etc - sunt destule localitati pe insula, iar noi am vizitat cateva, dar sa incepem cu inceputul.

Decolam din Hanoi in Kuala Lumpur cu Air Asia - primul zbor, toate bune si frumoase, mai ales stewardesele :) In Kuala Lumpur avem 3,5 ore intre zboruri, numai bine de verificat mailul si umplut ghiozdanul la McD, dupa care tot cu Air Asia spre Denpasar, capitala insulei Bali.
Am platit taxa de visa on arrival, 22 EUR / 25 USD si am iesit din aeroport intr-o mare de taximetristi. Stiam cam cat trebuie sa faca o cursa pana in Ubud asa ca ne-am descurcat repede, ne-am suit cu bagaje in taxiul unui nene si ne-a dus pana la guesthouse. La momentul acesta deja era 22:30 - pe strada bezna, nimeni si nimic nicaieri. Hmm .. intram, ne cazam si ramane sa exploram ziua urmatoare.

Atentie, se inchid usile - urmeaza statia Bali, cu peronul pe partea stanga.

Dimineata urmatoare m-am trezit intr-o camera racoroasa dupa atatea saptamani petrecute cu hainele lipite de corp de umezeala, cu un miros de clatite cu banane si fructe proaspete venind de pe terasa (aveam si balcon, et.1). Am iesit, am servit sus-numitul mic dejun, baut o cafea balineza pe fundalul dierselor pasari care cantau dintre zecile de palmieri din curte. Dar palmierii inconjurau o mica orezarie, pentru ca asa e moda, daca nu ai orezaria ta, nu existi.

Concis: verde, racoare, ieftin, gustos, relaxant, verde, ieftin. Majoritatea poate se gandesc 'mda, Bali .. cine are bani?' - dar de fapt acum categoric sunt in cel mai ieftin loc vizitat vreodata. Poate fi scump sa ajungi in Bali, dar odata ajuns, cuvantul ieftin este la ordinea zilei. Pentru noi cel putin - pentru localnici, nu prea.
Sunt niste oameni foarte prietenosi, normal, mai mult decat obisnutii cu turistii, vorbesc engleza ft. bine. Am inteles ca li se preda din cls. 1. Wikipedia spune ca majoritatea balinezilor sunt artisti - pictori, sculptori, muzicieni, dansatori, etc. Ei bine, daca ma intrebati pe mine, cred ca nomenclatorul local de ocupatii si meserii se limiteaza la 'taxi driver, massage therapist, waiter'.

Prietena mea pe scara spre camera

Hannoman St. - Kunang Kunang Guesthouse, 25 eur dubla/noapte, deci 12.5 eu
si 12.5 sticla de cola.

Everybody's a taxi driver in Bali!

Nu poti face 10 metri pe stradutele balineze fara sa auzi 'sir, taxi? taxi driver? sir, where you go, I take you - taxi?' Si bineinteles, eternul 'cheap, very cheap'. Pentru ca nu este altceva de facut, asta e. In mare, fiecare isi creste mancarea, fie ca vorbim de orez sau de pui, deci foame nu este. There's enough food for everybody, dar cam atat, pentru ca joburi - in afara nomenclatorului mai sus enumerat, canci. Poate prin hoteluri, dar chiar si asa, cat staff poate avea un hotel? Si hotelurile sunt la plaja - Ubud de ex. nu este la plaja, e un oras in inima insulei. In restul oraselor tin locul hotelurilor guesthouse-urile, unele cu piscina, unele cu orezarie, dupa cat esti dispus sa dai.

La un moment dat stateam in fata unui magazin asteptandu-mi insotitorii (acum suntem 4) si mi se alatura un nene.
'Where from?'
'Romania'
'Aaa, nice country. Hagi, Adrian Mutu - but not now, Raducioiu, yes?'
'yes, yes... sorry but I don't know any Indonesian soccer player :)'
'oh that's ok, there aren't any. Indonesians love soccer, after badminton - it's our favorite'
(desi e ciudat, pentru ca au multe terenuri ad-hoc de fotbal - te gandesti ca ar rasari macar unul din 250 de milioane)
'where you going, mister, after Ubud?'
'oh, we're going to Sanur (o statiune cu plaja)'
'Sanur! ok, I can drive you. I am taxi driver.' - cu un aer superior, rafinat si semi-important, ca si cum ar fi zis ca e astronaut.
'Wow .. you're a taxi driver? Ok, wow! Just my luck...' - haha - aveam deja alt sofer insa.

Ok, so - am vazut Monkey Forest, am stat si am lalait-o cu zilele si noptile, nefacand absolut nimic, acum hai sa facem si noi ceva. Asa ca a doua zi, dis de dimineata am pornit pe strazi in cautarea unui taximetrist norocos! Dupa nici 20 de metri, ne intalnim cu Ketut (al 4-lea). In Bali, majoritatea numelor sunt Balineze, insa mai sunt si nume hinduse ori sanscrite. Ce inseamna nume balinez? Pai, sunt patru nume mari si late - Wayan, Made, Nyoman si Ketut. Daca ai si al 5-lea nascut, o sa se numeasca Wayan Balik, adica primul din nou. :) Quite funny actually ..

In fine, negociem cu Ketut sa ne conduca toata ziua pe unde ii zicem noi - Tanah Lot, gradina botanica si o sumedenie de temple. Desi este in Indonezia, cea mai mare tara musulmana, Bali este un petic neatins de islamism, ci o mare de hindusi si budisti. Ergo, temple. Lots of them.
Si asa am petrecut o zi intreaga, in masina lui Ketut, de colo-colo prin Bali. Am inceput cu gradina botanica, am continuat cu un templu by the lake, dupa care am continuat cu un alt templu, si am incheiat cu un apus la Tanah Lot, ocazie cu care am intrat si in Oceanul Indian si am vazut .. un alt templu.
Vorbeam cu o nemtoaica la un moment dat, impartaseam cele vizitate si zice:
'oh, so you took the AFT Tour, as well?'
'AFT tour ..?'
'Another Fucking Temple Tour!' :))
Si chiar asa a fost - primul - wow, al doilea - hm, misto, al treilea pfff ok nice .. deja erau prea multe, pentru ca si pe strazi sunt temple diverse. Ma rog, fiecare templu are povestea lui si este deosebit intr-un anume fel, insa parca se pune prea tare accentul pe ele pentru niste turisti ignoranti :). Bring on the McDonald's, oh yeah, we're westerners.

Eh, daca tot a venit vorba de McDonald's - in Bali este unul singur - in Sanur, la plaja, unde ne vom intrepta in postul urmator, alta surpriza marca 'fast food misunderstood in Asia'.

Intre timp, sa continuam cu pozele:

O tura prin piata

Street food - orez cu pui, legume si niste iuteala - 1.2 eur + cafea 0.4 eur

Long time, no see - oldschool coke bottles

Wake-up kit

Ca ciupercile dupa ploaie - terase, terase si alte terase, foarte frumos amenajate, pline de flori peste tot, super ieftine si racoroase - sa tot stai!

.. & for dessert - banane in zahar ars cu inghetata de capsuni

Fish massage - it's a must-do :) .. eu nu am incercat, insa pentru o suma modica iti poti 'baga picioarele' intr-un acvariu cu pesti care 'kiss and massage your foot'

Ofrande pentru sumedenia de zei - in fiecare dimineata strazile sunt pline de chestiile astea mici cu flori, bani & bomboane

Iluminatul public :)

La o plantatie de cafea, responsabil cu controlul tehnic de calitate :) Indonezia este renumita pentru cafeaua produsa, mai ales ca de aici provine cel mai scump sortiment din lume - Kopi Luwak.

.. de unde si denumirea 'java coffee'

Human roaster?

Bali este singurul loc din Indonezia in care sunt legale luptele de cocosi/gambling, nefiind sub cupola musulmana. De obicei am inteles ca se tin in temple si se aduna cu mic, cu mare, se lasa cu pariuri, etc. Chiar vazusem un documentar acum ceva timp despre asta, dar nu am avut ocazia sa vad cu ochiul liber o astfel de lupta. Maybe next time.

Eh, ne-am asezat, am incercat gratis fel si fel de sortimente de cafea - dar eu, mare cafegiu de fel, trebuia sa incerc si Kopi Luwak, cel mai scump sortiment worldwide, desi aici, direct de la sursa, era doar echivalentul a 3 euro ceasca. Nu are un gust deosebit, am baut cafele mult mai gustoase si aromate atat in Indonezia cat si in Vietnam. Totusi, pentru cine nu stie (inca), Kopi (cafea) Luwak (o rasa de pisica hermafrodita) este destul de greu de obtinut - in primul rand sunt niste boabe speciale de cafea, iar in al doilea rand aceste boabe sunt ingerate/semidigerate de pisica Luwak. Apoi se prajesc excrementele pisicii :))) si aia e cafeaua!

sa arata boabele semidigerate inaitne de macinare.

Local playboy?

Prin gradina botanica

Momo racing - pentru cunoscatori :)

Haha .. pe controlate!

In cateva saptamani - banane, numai bune de mancat

Aici am trecut pe langa o ceremonie de inmormantare/reincarnare/something - foarte vesela lumea. You don't really die, you just pass on to the next life.

Apusul la Tanah Lot, Oceanul Indian

Da, sprijin globalizarea, sue me! :)

Halong Bay - Cat Ba Island

2010-09-03T11:56:00.000-07:00

Cum spuneam, 40 USD - 2 nopti / 3 zile:

- drum Hanoi - Halong City cu minibus ~ 3 ore
- doua nopti cazare - una pe vapor + una la hotel pe insula Cat Ba, un fel de Mamaia Vietnamului, foarte frecventata de turistii chinezi for some rason ..
- mic dejun, pranz, cina - in principal seafood, deci m-am inteles de minune cu orezul
- kayak prin golf
- drum Halong City - Hanoi, acelasi minibus

Am avut noroc cu agentii de pe strada pentru ca hostelurile vand aceleasi tururi la 130 USD. Argumentul lor ar fi ca in tururile organizate de ei e super distractie, bauturi incluse, tipete, bautura, bla bla. Cum ideea era sa vedem relieful si nu sa balaurim cu toate natiile (activitate oricum preferata la hostel), am iesit excelent la bani cheltuiti.

Asadar:

Hanoi - Halong City - stanga-dreapta, orezarii

Portul Halong City, destul de aglomerat cu nave identice - din lemn,
unele dotate cu camarute, altele fara, facandu-si veacul prin golf

Cum noi eram 3, am mers la sacrificiu si am dormit in camera cu tipul asta, fiind disponibile decat camere double/twin. Cica era italian, dar de la granita cu Austria, de unde infatisarea :)

Nu am aflat cum il cheama, desi am vorbit destul - l-am denumit generic Hans. Pe langa Hans, am pierdut timpul cu un grup format din Fernando din Catalonia, trei fete din Anglia, una din Australia si o alta din Franta, fiind cam de aceeasi varsta. A fost o atmosfera perfecta, in sensul ca desi nu am platit extra pentru turul hostelului, tot am avut cu cine bea un pahar de vorba, atat pe vas cat si pe insula.

The changing view out my cabin

The upper deck - not too shabby!

Monkey Island Beach, o excursie aditionala. Se putea face baie si de pe vapor in noaptea in care am dormit pe vas, ceea ce am si facut cu totii, pana putin dupa apus.

Ultima poza cu pantalonii mei de baie inainte de a fi furati de minunatul serviciu laundry de la Hostel - stay away!

Obiceiurile proaste mor greu - ne-am asezat la umbra pe scaun, masa, etc. Imediat a aparut un nene sa incaseze bir, asa ca am pus prosopul pe nisip.

Mi-am adus aminte si de turul de rafting din Siberia cu ocazia asta - kayaking anywhere you want prin golf, in jur de o ora.

Numai bine de facut o baie

Halong Bay este una din cele mai impresionante zone de relief carstic din lume, or so they said - so we had to find out! Sunt aproape doua mii de mici insulite din calcar, pline de vegetatie, cu pesteri pe masura. Chiar a fost impresionant si a meritat toti banii!

Aceste tanti trageau de zor la vasle in barcutele lor pline cu si fel de produse, altfel inaccesibile pe vapor. In cazul de fata avem de-a face cu Pringles de la omniprezentii Procter&Gamble, Oreo, Cola si alte chestii locale. 'Hello Mister, you buy something? yes, you buy? I give you good price!' Not!

Pe parcursul mini excursiei am schimbat 2 ghizi pursange si un ghido-sofer. Acum, problema cu ghizii in Vietnam este ca nu e ca la noi - scoala (scoala!!!) de ghizi, limba engleza, eventual maniere. Esti vietnamez? Crezi ca stii engleza dar de fapt nu intelege nimeni ce zici? Nu te pasioneaza in mod deosebit, dar nu ai ce face altceva? Iti place karaoke? Esti 100% material de ghid turistic! :)

Noroc cu Lonely Planet si Wikipedia, pentru ca in decursul vizitei prin aceasta pestera tot ce am inteles de la ghid a fost ' ...%#$@^ ... UNESCO ... !@#! ... Dragon! .... 5 million years ... #$@%!'
Tot in aceasta pestera am auzit pentru prima oara de cand am plecat de acasa limba romana pe fundal! Cuprins parca de un sentiment de apropiere de casa, am zis 'i-auzi, limba romana! ce bine suna, de cand n-am mai auzit de la altcineva' - erau doua cucoane pe la 244 de ani care au facut drum intors ca si cum eram pregatit sa le dau in cap in mijlocul pesterii. Anyway ..

You still no buy nothing, sir? Cheap, Cheap.

Very cheap.

Next up the list - doua zboruri AirAsia pana in Bali, Indonezia.

Bali part 1 - Ubud, Monkey Forest

2010-08-31T19:23:00.000-07:00

25.08 - o zi ca oricare alta, doar ca era timpul sa parasim Vietnam pentru alte teritorii mai verzi, mai racoroase, mai ieftine, mai exotice, trecand Ecuatorul in emisfera sudica - Bali.

Asadar fiind primul zbor (Vietnam - Kuala Lumpur) - am avut ocazia sa-mi incerc pastilele homeopatice anti-panica pe care le-am primit inainte sa plec :) Si si-au facut treaba mai mult decat onorabil - no panick attacks, no anxiety, no worries. La fel si pentru cel de-al doilea zbor, Kuala Lumpur - Denpasar (capitala insulei Bali). Din Denpasar taxi pana in Ubud pentru cateva zile care au debutat cu o vizita la Monkey Forest :)

Sute de maimute, all over the place. Si zeci de poze, desigur, asa ca intr-o noapte musonica fara somn am adaugat si ceva text pe maimutareli. Asadar:

Vanzatorii din zona le alunga de pe acoperis cu prastia - weapon of choice

Intrarea

Acum, intri la maimutareala ... cumperi si niste banane, right? Wrong! Am fost avertizati sa nu facem asta, caci maimutele asalteaza si sunt destul de agresive uneori

Biletul de intrare - 20.000 rupiah, vreo 1.8 EUR, merita

Parcul are si un templu budist care se poate vizita decat imbracat corespunzator - deci sarong pentru barbati obligatoriu.

Desigur, laitmotivul templului il constituie maimutele

Eu cu un 'monkey expert' - meseria lui cred ca este de la sine inteleasa :)) desi am fost martor la un furt de ochelari de soare; faptasul s-a apropiat parsiveste, dupa care s-a facut nevazut printre copaci, iar domnul din imagine nu i-a putut recupera.

Regulile casei, pretty interesting

Un supermarket cu asa nume sigur n-ar avea viata lunga in Romania :) 'si de unde ti-ai luat fata rochia asta?' 'de la moloo laba, normal'